27 N’a fost Israel de rîsul tău? A fost prins el oare printre hoți, de dai din cap, ori de cîte ori vorbești de el?
28 Părăsiți cetățile, și locuiți în stînci, locuitori ai Moabului! Și fiți ca porumbeii, cari își fac cuibul pe marginea peșterilor!
29 Am auzit de fudulia mîndrului Moab, de înfumurarea lui, de trufia lui, de semețirea lui, și de inima lui îngîmfată.“
30 „Cunosc, zice Domnul, înfumurarea lui, lăudăroșeniile lui deșarte, și faptele lui de nimic.“
31 „De aceea gem pentru Moab, și mă jălesc pentru tot Moabul; oamenii suspină pentru cei din Chir-Heres.
32 Vie din Sibma, te plîng mai mult de cît Iaezerul; ramurile tale se întindeau dincolo de mare, se întindeau pînă la marea Iaezerului; dar pustiitorul s’a aruncat peste strîngerea roadelor tale și peste culesul viilor tale.
33 Și astfel, s’a dus bucuria și veselia din cîmpiile și din țara roditoare a Moabului.“ „Am secat vinul din teascuri – zice Domnul –; nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie; sînt strigăte de război, nu strigăte de bucurie.