2 Chiar cînd zic: «Viu este Domnul!» ei jură strîmb.»
3 „Doamne, nu văd ochii Tăi adevărul? Tu-i lovești și ei nu simt nimic; îi nimicești, și nu vor să ia învățătură; iau o înfățișare mai tare de cît stînca, nu vor să se întoarcă la Tine.“
4 „Eu ziceam: «Numai cei mici sînt așa; ei lucrează fără minte, pentru că nu cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!
5 Mă voi duce deci la cei mari, și le voi vorbi; căci ei cunosc calea Domnului, Legea Dumnezeului lor!» «Dar toți au sfărîmat jugul, și au rupt legăturile.
6 De aceea îi omoară leul din pădure, și-i nimicește lupul din pustie. Stă la pîndă pardosul înaintea cetăților lor: toți cei ce vor ieși din ele vor fi sfîșiați; căci fărădelegile lor sînt multe, abaterile lor s’au înmulțit!“
7 „Cum să te iert? – zice Domnul – Copiii tăi M’au părăsit, și jură pe dumnezei cari n’au ființă. Și după ce le-am primit jurămintele, se dedau la preacurvie, și aleargă cu grămada în casa curvei!
8 Ca niște cai bine hrăniți, cari aleargă încoace și încolo, fiecare nechează după nevasta aproapelui său.“