11 „Căci voi v’ați bucurat și v’ați veselit, cînd Mi-ați jăfuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechiezați ca niște armăsari focoși!“
12 „Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v’a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă!
13 Din pricina mîniei Domnului nu va mai fi locuită, și va fi o pustietate. Toți ceice vor trece pe lîngă Babilon, se vor mira și vor fluiera pentru toate rănile lui.
14 Înșiruiți-vă de bătaie împrejurul Babilonului, voi toți, arcașii! Trageți împotriva lui, nu faceți economie de săgeți! Căci a păcătuit împotriva Domnului.
15 Scoateți din toate părțile un strigăt de război împotriva lui! El întinde mînile; temeliile i se prăbușesc; zidurile i se surpă. Căci este răzbunarea Domnului. Răzbunați-vă pe el! Faceți-i cum a făcut și el!
16 Nimiciți cu desăvîrșire din Babilon pe celce samănă, și pe cel ce mînuiește secerea la vremea secerișului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui.
17 Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului.“