2 «Dați de știre printre neamuri, dați de veste și înălțați un steag! Vestiți, n’ascundeți nimic! Spuneți: «Babilonul este luat! Bel este acoperit de rușine, Merodac este zdrobit! Idolii lui sînt acoperiți de rușine, idolii lui sînt sfărîmați!
3 Căci împotriva lui se suie un neam dela mează-noapte, care-i va preface țara într’o pustie, și nu va mai fi locuită: atît oamenii cît și dobitoacele fug și se duc.“
4 „În zilele acelea, în vremile acelea, zice Domnul, copiii lui Israel și copiii lui Iuda se vor întoarce împreună; vor merge plîngînd și vor căuta pe Domnul, Dumnezeul lor.
5 Vor întreba de drumul Sionului, își vor întoarce privirile spre el, și vor zice: «Veniți să ne alipim de Domnul, printr’un legămînt vecinic care să nu fie uitat niciodată!“
6 „Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul.
7 Toți cei ce-i găseau îi mîncau, și vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu sîntem vinovați, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor.»
8 «Fugiți din Babilon, ieșiți din țara Haldeilor, și mergeți ca niște țapi în fruntea turmii!