6 „Poporul Meu era o turmă de oi pierdute; păstorii lor îi rătăceau, îi făceau să cutreiere munții; treceau de pe munți pe dealuri, uitîndu-și staulul.
7 Toți cei ce-i găseau îi mîncau, și vrăjmașii lor ziceau: «Noi nu sîntem vinovați, fiindcă au păcătuit împotriva Domnului, Locașul neprihănirii, împotriva Domnului, Nădejdea părinților lor.»
8 «Fugiți din Babilon, ieșiți din țara Haldeilor, și mergeți ca niște țapi în fruntea turmii!
9 Căci iată că voi ridica și voi aduce împotriva Babilonului o mulțime de neamuri mari din țara dela miazănoapte; se vor înșirui în șiruri de bătaie împotriva lui, și vor pune stăpînire pe el; săgețile lui sînt ca ale unui războinic iscusit, care nu se întoarce cu mînile goale.
10 Astfel va fi dată pradă jafului, Haldea, și toți ceice o vor jăfui se vor sătura de jaf, zice Domnul.“
11 „Căci voi v’ați bucurat și v’ați veselit, cînd Mi-ați jăfuit moștenirea Mea! Da, săreați ca o juncană în iarbă, nechiezați ca niște armăsari focoși!“
12 „Mama voastră este acoperită de rușine, cea care v’a născut roșește de rușine; iată, ea este coada neamurilor, este un pustiu, un pămînt uscat și fără apă!