1 „În vremea aceea, zice Domnul, se vor scoate din mormintele lor oasele împăraților lui Iuda, oasele căpeteniilor lui, oasele preoților, oasele proorocilor, și oasele locuitorilor Ierusalimului.
2 Le vor întinde în fața soarelui, în fața lunii, și în fața întregei oștiri a cerurilor, pe cari i-au iubit ei, cărora le-au slujit, pe cari i-au urmat, pe cari i-au căutat și înaintea cărora s’au închinat. Nu le vor mai strînge, nici nu le vor mai îngropa, și se vor face gunoi pe pămînt.
3 Toți ceice vor rămînea din acest neam rău, vor dori mai degrabă moartea de cît viața, în toate locurile unde îi voi izgoni, zice Domnul oștirilor.“
4 „Spune-le: «Așa vorbește Domnul: «Cine cade și nu se mai scoală?» «Sau cine se abate fără se se întoarcă iarăș?“
5 „Pentruce dar poporul acesta al Ierusalimului se lasă dus în necurmate rătăciri, stăruiesc în înșelătorie, și nu vor să se întoarcă la Dumnezeu?
6 «Căci Eu sînt cu luare aminte, și aud că ei nu vorbesc cum ar trebui; niciunul nu se căiește de răutatea lui, și nu zice: «Ce am făcut?» Ci toți își încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă la luptă.
7 Chiar și cocostîrcul își cunoaște vremea pe ceruri; turtureaua, rîndunica și cocorul își păzesc vremea venirii lor; dar poporul Meu nu cunoaște Legea Domnului!»