1 Şi le-a spus şi discipolilor săi: Era un anumit om bogat, care avea un administrator; şi acesta a fost acuzat înaintea lui că i-a risipit averile.
2 Şi l-a chemat şi i-a spus: Cum de aud aceasta despre tine? Dă socoteală de administrarea ta, fiindcă nu mai poţi fi administrator.
3 Atunci administratorul a spus în el însuşi: Ce să fac? Pentru că domnul meu ia administraţia de la mine; nu sunt în stare să sap; să cerşesc îmi este ruşine.
4 Am hotărât ce să fac, pentru ca, atunci când voi fi scos din administraţie, să mă primească în casele lor.
5 Şi a chemat pe fiecare dintre datornicii domnului său şi a spus primului: Cât datorezi domnului meu?
6 Iar el a spus: O sută de baţi de untdelemn. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău şi şezi degrabă şi scrie cincizeci.
7 Apoi a spus altuia: Dar tu, cât datorezi? Iar el a spus: O sută de cori de grâu. Iar el i-a spus: Ia înscrisul tău şi scrie optzeci.
8 Şi domnul a lăudat pe administratorul nedrept, pentru că lucrase cu înţelepciune, pentru că în generaţia lor copiii acestei lumi sunt mai înţelepţi decât fiii luminii.
9 Şi eu vă spun: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreptăţii; pentru ca, atunci când eşuaţi, ei să vă primească în locuinţe veşnice.
10 Cel ce este credincios în puţin, este credincios şi în mult; şi cel ce este nedrept în puţin, este nedrept şi în mult.
11 De aceea dacă nu aţi fost credincioşi în nedreapta mamonă, cine va încredinţa adevăratele bogăţii încrederii voastre?
12 Şi dacă nu aţi fost credincioşi în ceea ce este al altuia, cine vă va da ceea ce este al vostru?
13 Niciun servitor nu poate servi la doi stăpâni; fiindcă, ori pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi; ori la unul va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi servi lui Dumnezeu şi lui mamona.
14 Şi fariseii de asemenea, fiind lacomi, au auzit toate acestea şi l-au luat în derâdere.
15 Dar el le-a spus: Voi sunteţi cei care vă declaraţi drepţi pe voi înşivă înaintea oamenilor; dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile, pentru că ce este înălţat între oameni este urâciune înaintea lui Dumnezeu.
16 Legea şi profeţii au ţinut până la Ioan; de atunci, împărăţia lui Dumnezeu se predică şi fiecare se înghesuie să intre în ea.
17 Dar este mai uşor pentru cer şi pământ să treacă, decât să cadă o frântură de literă a legii.
18 Oricine divorţează de soţia lui şi se căsătoreşte cu alta, comite adulter; şi oricine se căsătoreşte cu cea care este divorţată de soţ, comite adulter.
19 Şi era un anumit om bogat, care era îmbrăcat în purpură şi in subţire şi se veselea somptuos în fiecare zi;
20 Şi era un anumit cerşetor, numit Lazăr, care era pus la poarta lui, plin de răni,
21 Şi dorind să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; mai mult şi câinii veneau şi îi lingeau rănile.
22 Şi s-a întâmplat că cerşetorul a murit şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam; şi bogatul a murit de asemenea şi a fost îngropat;
23 Şi în iad îşi ridică ochii, fiind în chinuri; şi vede pe Avraam de departe şi pe Lazăr în sânul lui.
24 Şi a strigat şi a spus: Tată Avraame, ai milă de mine şi trimite pe Lazăr ca să îşi înmoaie vârful degetului în apă şi să îmi răcorească limba, pentru că sunt chinuit în această flacără.
25 Dar Avraam i-a spus: Fiule, aminteşte-ţi că tu în timpul vieţii tale, ai primit lucrurile tale bune şi tot aşa, Lazăr pe cele rele; dar acum este mângâiat, iar tu eşti chinuit.
26 Şi pe lângă toate acestea, între noi şi voi este stabilită o prăpastie mare; aşa că cei ce voiesc să treacă de aici la voi, nu pot; nici cei de acolo să treacă la noi.
27 Atunci a spus: De aceea te rog tată, să îl trimiţi la casa tatălui meu;
28 Fiindcă am cinci fraţi; ca el să le adeverească, pentru ca nu cumva să vină şi ei în acest loc de chin.
29 Avraam i-a spus: Au pe Moise şi pe profeţi; să îi asculte pe ei.
30 Dar el a spus: Nu, tată Avraame; ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi.
31 Iar el i-a spus: Dacă nu ascultă pe Moise şi pe profeţi, nu vor fi convinşi nici chiar dacă ar învia cineva dintre morţi.