1 Şi s-a întâmplat în al doilea sabat după primul, că el trecea prin lanuri; şi discipolii lui smulgeau spice, le frecau în mâini şi mâncau.
2 Şi unii dintre farisei le-au spus: De ce faceţi ce nu este legiuit să faceţi în sabate?
3 Iar Isus, răspunzând, le-a zis: Nu aţi citit deloc aceasta, ce a făcut David când a flămânzit el şi cei ce erau cu el?
4 Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile punerii înainte şi a dat şi celor ce erau cu el; ceea ce nu este legiuit decât numai preoţilor să mănânce?
5 Şi le-a spus: Fiul omului este Domn şi al sabatului.
6 Şi s-a întâmplat şi în alt sabat, că a intrat în sinagogă şi îi învăţa; şi acolo era un om a cărui mână dreaptă era uscată.
7 Şi scribii şi fariseii îl pândeau, dacă va vindeca în sabat; ca să găsească o acuzaţie împotriva lui.
8 Dar el le ştia gândurile şi a spus omului care avea mâna uscată: Ridică-te şi stai în picioare în mijloc. Iar el s-a sculat şi a stat în picioare.
9 Atunci Isus le-a spus: Vă voi întreba ceva. Este legiuit în sabate a face bine, ori a face rău? A salva viaţa sau a o nimici?
10 Şi, uitându-se împrejur peste ei toţi, a spus omului: Întinde-ţi mâna. Iar el aşa a făcut; şi mâna lui a fost refăcută complet, ca cealaltă.
11 Iar ei s-au umplut de nebunie; şi au vorbit îndeaproape unii cu alţii ce să îi facă lui Isus.
12 Şi s-a întâmplat în zilele acelea, că el s-a dus pe un munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Şi când s-a făcut ziuă, a chemat la el pe discipolii săi; şi dintre ei a ales doisprezece, pe care i-a numit şi apostoli;
14 Pe Simon (pe care l-a numit şi Petru) şi pe Andrei, fratele lui; pe Iacov şi pe Ioan, pe Filip şi pe Bartolomeu;
15 Pe Matei şi pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu, şi pe Simon, numit Zelotes,
16 Pe Iuda, fratele lui Iacov; şi pe Iuda Iscariot, care era şi trădătorul.
17 Şi el a coborât cu ei şi a stat în picioare în câmp şi mulţimea discipolilor lui şi o mare mulţime de oameni din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pe lângă ţărmul Tirului şi al Sidonului, care au venit să îl audă şi să fie vindecaţi de bolile lor,
18 Şi cei chinuiţi de duhuri necurate şi erau vindecaţi.
19 Şi toată mulţimea căuta să îl atingă, pentru că din el ieşea o putere şi îi vindeca pe toţi.
20 Şi el şi-a ridicat ochii spre discipolii săi şi a spus: Binecuvântaţi sunteţi voi, cei săraci, pentru că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.
21 Binecuvântaţi sunteţi voi, care flămânziţi acum, pentru că veţi fi săturaţi. Binecuvântaţi sunteţi voi, care plângeţi acum, pentru că veţi râde.
22 Binecuvântaţi sunteţi voi, când oamenii vă vor urî şi când vă vor exclude şi vă vor ocărî şi vor lepăda numele vostru ca rău, datorită Fiului omului.
23 Bucuraţi-vă în acea zi şi săltaţi de veselie; căci iată, răsplata voastră este mare în cer; fiindcă tot aşa au făcut părinţii lor cu profeţii.
24 Dar vai vouă, care sunteţi bogaţi! Pentru că v-aţi primit mângâierea.
25 Vai vouă, care sunteţi sătui! Pentru că veţi flămânzi. Vai vouă, care râdeţi acum! Pentru că veţi jeli şi veţi plânge.
26 Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine! Fiindcă astfel au făcut părinţii lor cu profeţii falşi.
27 Dar vă spun vouă care ascultaţi: Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,
28 Binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei care vă folosesc cu dispreţ.
29 Şi celui ce te bate peste obraz, oferă-i şi pe celălalt; şi celui ce îţi ia haina nu îi opri nici cămaşa.
30 Şi dă fiecăruia ce îţi cere, şi de la cel ce îţi ia bunurile tale nu cere înapoi.
31 Şi cum doriţi să vă facă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.
32 Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc.
33 Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii fac la fel.
34 Şi dacă daţi cu împrumut acelora de la care speraţi să primiţi înapoi, ce mulţumire aveţi voi? Fiindcă şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi cât au dat.
35 Totuşi, iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine şi împrumutaţi fără să speraţi nimic înapoi; şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi copiii Celui Preaînalt; fiindcă el este bun cu cei nemulţumitori şi cu cei răi.
36 De aceea fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
37 Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi; nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi; iertaţi şi veţi fi iertaţi;
38 Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată şi scuturată şi vărsându-se pe deasupra oamenii vă vor turna în sân. Căci cu aceeaşi măsură cu care măsuraţi, vi se va măsura înapoi.
39 Şi le-a spus o parabolă: Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?
40 Discipolul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar fiecare discipol desăvârşit va fi ca învăţătorul lui.
41 Şi de ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu iei în considerare bârna din propriul tău ochi?
42 Sau cum poţi spune fratelui tău: Frate, lasă-mă să scot paiul care este în ochiul tău, pe când, tu însuţi nu vezi bârna care este în propriul tău ochi? Făţarnicule, scoate întâi bârna din propriul tău ochi şi atunci vei vedea clar să scoţi paiul care este în ochiul fratelui tău.
43 Fiindcă un pom bun nu face rod stricat; niciun pom stricat nu face rod bun.
44 Fiindcă fiecare pom este cunoscut după rodul lui. Fiindcă nu se strâng smochine din spini, nici nu se adună struguri din mărăcini.
45 Un om bun, din tezaurul bun al inimii lui, scoate ce este bun; şi un om rău, din tezaurul rău al inimii lui scoate ce este rău; fiindcă din abundenţa inimii vorbeşte gura lui.
46 Dar de ce mă chemaţi: Doamne, Doamne şi nu faceţi cele ce vă spun?
47 Oricine vine la mine şi aude cuvintele mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă;
48 Este asemenea unui om care a zidit o casă şi a săpat adânc şi a aşezat temelia pe o stâncă; şi când a venit potopul, şuvoiul a bătut violent peste casa aceea şi nu a putut să o clatine, pentru că a fost fondată pe stâncă.
49 Dar cel ce aude şi nu face, este asemenea unui om care, fără temelie, a zidit o casă pe pământ, împotriva căreia şuvoiul a bătut violent şi imediat a căzut; şi ruina acelei case a fost mare.