1 Iar după ce a terminat toate cuvintele sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.
2 Şi robul unui anumit centurion, care îi era drag acestuia, era bolnav şi gata să moară.
3 Dar când a auzit despre Isus, a trimis la el pe bătrânii iudeilor, implorându-l să vină şi să vindece pe robul lui.
4 Şi când au venit la Isus, l-au implorat insistent, spunând: Cel căruia i se va face aceasta este demn;
5 Fiindcă iubeşte naţiunea noastră şi el ne-a zidit o sinagogă.
6 Atunci Isus a plecat cu ei. Dar deja, pe când el nu era departe de casă, centurionul a trimis la el prieteni, spunându-i: Doamne, nu te mai tulbura; fiindcă nu sunt demn ca să intri sub acoperişul meu;
7 De aceea nici pe mine nu m-am considerat demn să vin la tine; dar spune un cuvânt şi servitorul meu va fi vindecat.
8 Fiindcă şi eu sunt om pus sub autoritate, având sub mine soldaţi şi spun unuia: Du-te, şi se duce; şi altuia: Vino, şi vine; şi robului meu: Fă aceasta, şi face.
9 Când a auzit Isus acestea, s-a minunat de el şi s-a întors şi a spus oamenilor care îl urmau: Vă spun, nu am găsit aşa credinţă mare nici chiar în Israel.
10 Şi cei trimişi, întorcându-se acasă, au găsit deplin sănătos pe robul care fusese bolnav.
11 Şi s-a întâmplat în ziua următoare, că a plecat într-o cetate numită Nain; şi mulţi dintre discipolii lui l-au însoţit şi mulţi oameni.
12 Şi când s-a apropiat de poarta cetăţii, iată, un mort era dus afară, singurul fiu al mamei lui, iar ea era văduvă; şi o mare mulţime din cetate era cu ea.
13 Şi când Domnul a văzut-o, i s-a făcut milă de ea şi i-a spus: Nu plânge.
14 Şi a venit şi s-a atins de targă; iar cei ce o cărau, s-au oprit. Iar el a spus: Tinere, îţi spun, ridică-te.
15 Şi mortul s-a ridicat în şezut şi a început să vorbească. Iar el i l-a dat mamei lui.
16 Şi a venit o frică peste toţi; şi glorificau pe Dumnezeu, spunând: Un mare profet este ridicat între noi; şi: Dumnezeu a vizitat pe poporul său.
17 Şi acest cuvânt despre el s-a răspândit prin toată Iudeea şi prin toată regiunea.
18 Şi discipolii lui Ioan l-au anunţat despre toate acestea.
19 Şi Ioan chemând pe doi dintre discipolii săi, i-a trimis la Isus, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?
20 Când bărbaţii au venit la el, au spus: Ioan Baptist ne-a trimis la tine, spunând: Eşti tu cel ce trebuie să vină, sau să aşteptăm pe altul?
21 Iar în acea oră, el a vindecat pe mulţi de boli şi de răni şi de duhuri rele; şi multor orbi le-a dăruit vedere.
22 Atunci Isus, răspunzând, le-a zis: Mergeţi şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi aţi auzit; cum orbii văd din nou, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică evanghelia.
23 Şi binecuvântat este oricine nu se va poticni în mine.
24 Şi după ce mesagerii lui Ioan au plecat, a început să vorbească oamenilor despre Ioan: Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie scuturată de vânt?
25 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei îmbrăcaţi splendid şi cei care trăiesc în lux sunt la curţile împărăteşti.
26 Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Un profet? Da, vă spun, chiar mai mult decât un profet.
27 Acesta este cel despre care este scris: Iată, eu trimit pe mesagerul meu înaintea feţei tale, care îţi va pregăti calea înaintea ta.
28 Fiindcă vă spun: Între cei născuţi din femei, nu este profet mai mare decât Ioan Baptist; dar cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decât el.
29 Şi toţi oamenii care l-au auzit şi vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, fiind botezaţi cu botezul lui Ioan.
30 Dar fariseii şi învăţătorii legii au respins sfatul lui Dumnezeu împotriva lor, nefiind botezaţi de el.
31 Iar Domnul a spus: Atunci cu ce voi asemăna oamenii din această generaţie? Şi cu ce sunt ei asemenea?
32 Sunt asemenea unor copii, şezând în piaţă şi strigând unii la alţii şi spunând: V-am cântat din fluier şi nu aţi dansat; v-am cântat de jale şi nu aţi plâns.
33 Fiindcă Ioan Baptist a venit, nici mâncând pâine, nici bând vin; şi spuneţi: Are drac.
34 Fiul omului a venit mâncând şi bând; şi spuneţi: Iată, un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.
35 Totuşi înţelepciunea este justificată de toţi copiii ei.
36 Iar unul dintre farisei l-a rugat să mănânce cu el. Şi a intrat în casa fariseului şi a şezut să mănânce.
37 Şi iată, o femeie din cetate, care era o păcătoasă, când a aflat că Isus a şezut la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir,
38 Şi a stat la picioarele lui, în spate, plângând şi a început să îi spele picioarele cu lacrimi şi să le şteargă cu perii capului ei şi îi săruta picioarele şi le ungea cu mir.
39 Şi când fariseul care îl invitase a văzut, îşi spunea în el însuşi, zicând: Acesta, dacă era profet, ar fi ştiut cine şi ce fel de femeie este cea care îl atinge; fiindcă este o păcătoasă.
40 Şi Isus, răspunzând, i-a zis: Simon, am să îţi spun ceva. Şi el a zis: Învăţătorule, spune.
41 Era un anumit creditor care avea doi datornici; unul îi era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
42 Şi când nu au avut nimic cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-mi dar, care dintre ei îl va iubi cel mai mult?
43 Simon a răspuns şi a zis: Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar el i-a spus: Drept ai judecat.
44 Şi s-a întors spre femeie şi i-a spus lui Simon: Vezi tu această femeie? Am intrat în casa ta şi nu mi-ai dat apă pentru picioare; dar ea mi-a spălat picioarele cu lacrimi şi le-a şters cu perii capului ei.
45 Tu nu mi-ai dat sărutare; dar această femeie, de când am intrat, nu a încetat să îmi sărute picioarele.
46 Capul nu mi l-ai uns cu untdelemn; dar această femeie mi-a uns picioarele cu mir.
47 De aceea îţi spun: Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; fiindcă a iubit mult; dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.
48 Iar ei i-a spus: Păcatele tale sunt iertate.
49 Şi cei ce şedeau cu el la masă au început să spună în ei înşişi: Cine este acesta care iartă chiar păcatele?
50 Iar el i-a spus femeii: Credinţa ta te-a salvat; mergi în pace.