1 Şi toată mulţimea lor s-a sculat şi ei l-au dus la Pilat.
2 Şi au început să îl acuze, spunând: Am găsit pe acesta pervertind naţiunea şi oprind a da taxă Cezarului, spunând că el este Cristos, un Împărat.
3 Iar Pilat l-a întrebat, spunând: Eşti tu Împăratul iudeilor? Iar el i-a răspuns şi a zis: Tu spui.
4 Atunci Pilat a spus marilor preoţi şi mulţimii: Nu găsesc nicio vină în acest om.
5 Dar erau şi mai insistenţi, spunând: Întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până în acest loc.
6 Când a auzit Pilat de Galileea, a întrebat dacă omul este galileean.
7 Şi înţelegând că este din jurisdicţia lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
8 Iar când Irod a văzut pe Isus, s-a bucurat foarte mult, fiindcă demult dorea să îl vadă, pentru că auzise multe despre el; şi spera să vadă vreun miracol făcut de el.
9 Atunci l-a întrebat cu multe cuvinte; dar el nu i-a răspuns nimic.
10 Iar preoţii de seamă şi scribii stăteau în picioare şi îl acuzau vehement.
11 Iar Irod, împreună cu soldaţii lui, îl făceau de nimic şi îl batjocoreau şi l-au înveşmântat cu o haină strălucitoare şi l-au trimis înapoi la Pilat.
12 Şi amândoi, Pilat şi Irod, s-au făcut prieteni unul cu altul în acea zi; fiindcă înainte erau în duşmănie unul cu altul.
13 Iar Pilat, după ce a chemat la un loc pe preoţii de seamă şi conducătorii şi poporul,
14 Le-a spus: Mi-aţi adus pe acest om ca pe unul care perverteşte poporul; şi iată, eu, cercetându-l înaintea voastră, nu am găsit în acest om nicio vină din cele ce îl acuzaţi;
15 Nu, nici chiar Irod; fiindcă v-am trimis la el; şi iată, nimic demn de moarte nu a fost făcut de el.
16 De aceea îl voi pedepsi şi îl voi elibera.
17 (Fiindcă de nevoie, la sărbătoare trebuia să le elibereze pe unul închis.)
18 Dar toţi au strigat deodată, spunând: Ia-l pe acesta şi eliberează-ni-l pe Baraba;
19 (Care, din cauza unei anumite răscoale făcută în cetate, şi ucidere, fusese aruncat în închisoare.)
20 Pilat aşadar, dorind să îl elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou.
21 Dar ei strigau, spunând: Crucifică-l, crucifică-l!
22 Iar el le-a spus a treia oară: De ce, ce rău a făcut el? Nu am găsit nicio vină de moarte în el; aşadar îl voi pedepsi şi îl voi elibera.
23 Dar insistau cu voci puternice, cerând ca el să fie crucificat. Şi vocile lor şi ale marilor preoţi au învins.
24 Iar Pilat a dat sentinţa ca să fie aşa cum au cerut ei.
25 Şi le-a eliberat pe cel ce fusese aruncat în închisoare din cauza răscoalei şi a uciderii, pe cel ce îl cereau; iar pe Isus l-a dat voii lor.
26 Şi pe când îl duceau de acolo, au prins pe unul Simon, un cirenean, venind de la câmp, şi pe el au pus crucea, ca să o poarte după Isus.
27 Şi l-a urmat o mare mulţime a poporului şi a femeilor, care, de asemenea, se tânguiau şi îl jeleau.
28 Dar Isus, întorcându-se spre ele, a spus: Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi înşivă şi pentru copiii voştri.
29 Pentru că iată, vin zilele în care vor spune: Binecuvântate sunt cele sterpe şi pântecele care nu au născut şi sânii care nu au alăptat.
30 Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
31 Căci dacă ei fac acestea cu un copac verde, ce se va face cu cel uscat?
32 Şi erau de asemenea alţi doi răufăcători duşi cu el, pentru a fi ucişi.
33 Şi după ce au venit la locul care este numit Calvar, acolo l-au crucificat pe el şi pe răufăcători, unul la dreapta şi celălalt la stânga.
34 Atunci Isus a spus: Tată, iartă-i, fiindcă ei nu ştiu ce fac. Şi i-au împărţit hainele şi au aruncat sorţi.
35 Şi poporul stătea în picioare, privind. Şi conducătorii de asemenea, împreună cu ei, l-au luat în derâdere, spunând: A salvat pe alţii; să se salveze pe sine însuşi, dacă el este Cristos, alesul lui Dumnezeu.
36 Iar soldaţii de asemenea îl batjocoreau, venind la el şi oferindu-i oţet,
37 Şi spunând: Dacă tu eşti împăratul iudeilor, salvează-te pe tine însuţi.
38 Şi a fost şi o inscripţie scrisă deasupra lui cu litere greceşti şi latineşti şi evreieşti: Acesta Este ÎMPĂRatul Iudeilor.
39 Iar unul dintre răufăcătorii atârnaţi îl defăima, spunând: Dacă tu eşti Cristos, salvează-te pe tine însuţi şi pe noi.
40 Dar celălalt, răspunzând, l-a mustrat, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, pentru că eşti sub aceeaşi condamnare?
41 Şi noi, într-adevăr, pe drept; fiindcă primim răsplata cuvenită faptelor noastre; dar acest om nu a făcut nimic incorect.
42 Iar el i-a spus lui Isus: Doamne, aminteşte-ţi de mine, când vii în împărăţia ta.
43 Şi Isus i-a spus: Adevărat îţi spun: Astăzi vei fi cu mine în paradis.
44 Şi era cam pe la ora a şasea şi a fost întuneric peste toată țara, până la ora a noua.
45 Şi soarele s-a întunecat şi perdeaua templului s-a rupt prin mijloc.
46 Şi după ce Isus a strigat cu voce tare, a spus: Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul; şi, spunând astfel, şi-a dat duhul.
47 Şi centurionul, când a văzut ce se făcuse, a glorificat pe Dumnezeu, spunând: Într-adevăr, acesta a fost un om drept.
48 Şi toţi oamenii, care s-au adunat la acea privelişte, văzând cele ce se făcuseră, bătându-şi piepturile s-au întors.
49 Şi toţi cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea, au stat în picioare deoparte, uitându-se la acestea.
50 Şi iată, era un bărbat, numit Iosif, un consilier, fiind un bărbat bun şi drept;
51 (Acesta nu fusese de acord cu sfatul şi fapta lor); el era din Arimateea, o cetate a iudeilor; şi care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu.
52 Acesta a mers la Pilat şi a cerut trupul lui Isus.
53 Şi l-a luat jos şi l-a înfăşurat în pânză de in şi l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, în care nu fusese pus nimeni niciodată.
54 Şi acea zi era pregătirea; şi sabatul se apropia.
55 Şi femeile, de asemenea, care au venit cu el din Galileea, l-au urmat şi au văzut mormântul şi cum a fost pus trupul lui.
56 Şi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri; şi s-au odihnit în sabat conform poruncii.