1 Şi sărbătoarea azimelor, care se cheamă Paştele, era aproape.
2 Şi preoţii de seamă şi scribii căutau cum să îl ucidă; fiindcă se temeau de popor.
3 Atunci a intrat Satan în Iuda, numit şi Iscariot, fiind din numărul celor doisprezece.
4 Şi Iuda a mers şi a vorbit îndeaproape cu preoţii de seamă şi căpeteniile, cum să îl trădeze lor.
5 Şi s-au bucurat şi s-au înţeles să îi dea arginţi.
6 Şi a promis şi căuta ocazia să li-l trădeze, în absenţa mulţimii.
7 Atunci a venit ziua azimelor, în care paştele trebuia înjunghiat.
8 Iar el a trimis pe Petru şi Ioan, spunând: Duceţi-vă şi pregătiţi-ne paştele, ca să mâncăm.
9 Iar ei i-au spus: Unde voieşti să pregătim?
10 Iar el le-a spus: Iată, la intrarea voastră în cetate, vă va întâlni un om, purtând un ulcior cu apă; urmaţi-l în casa unde intră.
11 Şi să ziceţi stăpânului casei: Învăţătorul îţi spune: Unde este camera de oaspeţi, unde voi mânca paştele cu discipolii mei?
12 Şi vă va arăta o cameră mare de sus, aşternută; acolo să pregătiţi.
13 Şi au mers şi au găsit cum le-a spus; şi au pregătit paştele.
14 Şi când a venit ora, el a şezut la masă şi cei doisprezece apostoli cu el.
15 Şi le-a spus: Cu multă dorinţă am dorit să mănânc acest paşte cu voi înainte de a suferi eu;
16 Fiindcă vă spun: Nu voi mai mânca nicidecum din el până când va fi împlinit în împărăţia lui Dumnezeu.
17 Şi luând paharul, a adus mulţumiri şi a spus: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi;
18 Fiindcă vă spun: Nu voi bea nicidecum din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu.
19 Şi a luat pâine şi a adus mulţumiri şi a frânt-o şi le-a dat, spunând: Acesta este trupul meu care este dat pentru voi; să faceţi aceasta în amintirea mea.
20 Tot astfel şi paharul, după cină, spunând: Acest pahar este noul testament în sângele meu, care se varsă pentru voi.
21 Dar, iată, mâna celui ce mă trădează este cu mine la masă.
22 Şi, într-adevăr, Fiul omului se duce cum a fost hotărât; dar vai acelui om, prin care este trădat!
23 Şi au început să se întrebe între ei, care dintre ei ar fi cel ce ar face aceasta.
24 Şi a fost de asemenea o ceartă între ei, care dintre ei să fie socotit cel mai mare?
25 Dar el le-a spus: Împăraţii neamurilor domnesc peste ele; şi cei ce exercită autoritate asupra lor sunt chemaţi binefăcători.
26 Dar voi să nu fiţi aşa; ci cel ce este mai mare printre voi, să fie ca cel mai tânăr; şi conducătorul ca cel ce serveşte.
27 Căci care este mai mare, cel ce şade la masă, sau cel ce serveşte? Nu cel ce şade la masă? Dar eu sunt printre voi ca cel ce serveşte.
28 Iar voi sunteţi cei care aţi rămas necontenit cu mine în ispitirile mele.
29 Şi eu vă rânduiesc o împărăţie, aşa cum Tatăl meu mi-a rânduit;
30 Ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea în împărăţia mea şi să şedeţi pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
31 Iar Domnul a spus: Simone, Simone, iată, Satan a dorit să vă aibă că să vă cearnă ca grâul.
32 Dar eu m-am rugat pentru tine, ca nu cumva credinţa ta să înceteze; şi când te vei întoarce, întăreşte pe fraţii tăi.
33 Iar Petru i-a spus: Doamne, sunt gată să merg cu tine deopotrivă la închisoare şi la moarte.
34 Iar el a zis: Îţi spun, Petre, nicidecum nu va cânta cocoşul astăzi, înainte ca de trei ori să negi că mă cunoşti.
35 Şi le-a spus: Când v-am trimis fără pungă şi traistă şi încălţăminte, v-a lipsit ceva? Iar ei au spus: Nimic.
36 Atunci le-a spus: Dar acum, cel ce are pungă să o ia şi la fel traista; şi cel ce nu are sabie, să îşi vândă haina şi să cumpere una.
37 Fiindcă vă spun, mai trebuie să se împlinească în mine ceea ce este scris: Şi el a fost socotit printre călcătorii de lege, fiindcă şi cele referitoare la mine au un sfârşit.
38 Iar ei au spus: Doamne, iată, aici două săbii. Iar el le-a spus: Este destul.
39 Şi a ieşit şi s-a dus conform obiceiului la muntele Măslinilor; iar discipolii săi l-au urmat şi ei.
40 Şi, venind la acel loc, le-a spus: Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.
41 Şi el s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi a îngenunchiat şi s-a rugat,
42 Spunând: Tată, dacă voieşti, depărtează acest pahar de la mine; totuşi nu voia mea, ci a ta să se facă.
43 Şi i s-a arătat un înger din cer, întărindu-l.
44 Şi, fiind în agonie, s-a rugat mai intens; iar sudoarea sa a devenit ca picături mari de sânge, căzând pe pământ.
45 Şi după ce s-a sculat de la rugăciune şi a venit la discipolii săi, i-a găsit dormind de întristare,
46 Şi le-a spus: De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca nu cumva să intraţi în ispită.
47 Iar pe când el încă vorbea, iată, o mulţime şi cel chemat Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea înaintea lor şi s-a apropiat de Isus să îl sărute.
48 Dar Isus i-a spus: Iuda, cu o sărutare trădezi pe Fiul omului?
49 Când cei ce erau în jurul lui au văzut ce avea să urmeze, i-au spus: Doamne, să lovim cu sabia?
50 Şi unul dintre ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51 Dar Isus a răspuns şi a zis: Lăsaţi aşa, până aici. Şi i-a atins urechea şi l-a vindecat.
52 Atunci Isus a spus preoţilor de seamă şi căpeteniilor templului şi bătrânilor care veniseră la el: Aţi venit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii şi bâte?
53 Când eu eram zilnic cu voi în templu, nu aţi întins mâinile împotriva mea; dar aceasta este ora voastră şi puterea întunericului.
54 Atunci l-au luat şi l-au condus şi l-au adus în casa marelui preot. Şi Petru urmărea de departe.
55 Şi după ce aprinseseră un foc în mijlocul curţii şi erau aşezaţi împreună, Petru a şezut în mijlocul lor.
56 Iar o anumită servitoare l-a văzut pe când şedea lângă foc şi, privindu-l cu atenţie, a spus: Şi acesta era cu el.
57 Dar el s-a dezis de el, spunând: Femeie, nu îl cunosc.
58 Şi peste puţin, un altul l-a văzut şi a spus: Şi tu eşti dintre ei. Iar Petru a spus: Omule, nu sunt.
59 Şi cam după o oră, altcineva confirma cu tărie, spunând: În adevăr şi acesta era cu el; fiindcă şi el este galileean.
60 Iar Petru a spus: Omule, nu ştiu ce spui. Şi imediat, pe când el încă vorbea, a cântat cocoşul.
61 Şi Domnul s-a întors şi s-a uitat la Petru. Şi Petru şi-a amintit cuvântul Domnului, cum îi spusese: Înainte să cânte cocoşul mă vei nega de trei ori.
62 Şi Petru a ieşit afară şi a plâns cu amar.
63 Şi bărbaţii, care îl ţineau pe Isus, îl batjocoreau şi îl băteau.
64 Şi, legându-l la ochi, îl loveau peste faţă şi îl întrebau, spunând: Profeţeşte, cine este cel ce te-a lovit?
65 Şi multe alte lucruri vorbeau blasfemator împotriva lui.
66 Şi imediat ce s-a făcut ziuă, bătrânii poporului şi preoţii de seamă şi scribii s-au adunat şi l-au adus în consiliul lor, spunând:
67 Eşti tu Cristosul? Spune-ne. Iar el le-a spus: Dacă vă voi spune, nicidecum nu veţi crede;
68 Şi dacă vă voi întreba şi eu, nicidecum nu îmi veţi răspunde, nici nu îmi veţi da drumul.
69 De acum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.
70 Atunci toţi au spus: Eşti tu atunci Fiul lui Dumnezeu? Iar el le-a spus: Voi spuneţi că eu sunt.
71 Şi au spus: Ce nevoie mai avem de mărturie? Fiindcă noi înşine am auzit din gura lui.