1 Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi dracii şi să vindece boli.
2 Şi i-a trimis să predice împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece bolnavii.
3 Şi le-a spus: Nu luaţi nimic pentru călătorie, nici toiege, nici traistă, nici pâine, nici bani; nici să nu aveţi câte două haine.
4 Şi în orice casă intraţi, acolo să rămâneţi şi de acolo să plecaţi.
5 Şi oricine nu vă primeşte, când ieşiţi din acea cetate, scuturaţi chiar praful de pe picioarele voastre, pentru mărturie împotriva lor.
6 Şi au plecat şi au trecut prin sate, predicând evanghelia şi vindecând pretutindeni.
7 Şi Irod, tetrarhul, a auzit despre toate cele făcute de el; şi era derutat, pentru că unii spuneau că Ioan a fost înviat dintre morţi;
8 Iar unii, că Ilie s-a arătat; şi alţii, că unul dintre profeţii din vechime a înviat.
9 Şi Irod spunea: Pe Ioan eu l-am decapitat, dar cine este acesta, despre care aud eu astfel de lucruri? Şi dorea să îl vadă.
10 Şi apostolii, când s-au întors, i-au spus tot ce făcuseră. Şi i-a luat şi s-a dus la o parte, într-un loc pustiu al cetăţii numită, Betsaida.
11 Şi oamenii, când au ştiut aceasta, l-au urmat; şi i-a primit şi le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu şi a vindecat pe cei ce aveau nevoie de vindecare.
12 Şi când ziua a început a se pleca spre seară, atunci cei doisprezece au venit şi i-au spus: Trimite oamenii ca să se ducă în satele şi ţinutul dimprejur şi să găzduiască şi să găsească mâncare, pentru că suntem aici într-un loc pustiu.
13 Dar le-a spus: Daţi-le voi să mănânce. Iar ei au zis: Nu avem mai mult decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi să cumpărăm mâncare pentru tot acest popor.
14 Fiindcă erau aproape cinci mii de bărbaţi. Iar el le-a spus discipolilor săi: Faceţi-i să şadă jos în grupuri de câte cincizeci.
15 Şi au făcut astfel şi i-au făcut pe toţi să şadă.
16 Atunci a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind în sus spre cer, le-a binecuvântat şi a frânt şi a dat discipolilor să le aşeze înaintea mulţimii.
17 Şi au mâncat şi s-au săturat toţi; şi au ridicat douăsprezece coşuri din frânturile care le-au rămas.
18 Şi s-a întâmplat că, pe când se ruga deoparte, discipolii lui erau cu el; şi i-a întrebat, spunând: Cine spun mulţimile că sunt eu?
19 Iar ei, răspunzând, au zis: Ioan Baptist; iar unii spun: Ilie; iar alţii, că un profet dintre cei din vechime a înviat.
20 Iar el le-a spus: Dar voi, cine spuneţi că sunt eu? Iar Petru, răspunzând, a zis: Cristosul lui Dumnezeu.
21 Şi interzicându-le, a poruncit să nu spună nimănui aceasta,
22 Spunând: Fiul omului trebuie să sufere multe şi să fie respins de bătrâni şi de preoţii de seamă şi de scribi şi să fie ucis şi a treia zi să fie înviat.
23 Şi le-a spus tuturor: Dacă cineva voieşte să vină după mine, să se dezică de el însuşi şi să îşi ridice crucea zilnic şi să mă urmeze.
24 Fiindcă oricine voieşte să îşi salveze viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru mine, acela o va salva.
25 Pentru că ce i-ar folosi unui om dacă va câştiga întreaga lume, dar se pierde pe sine însuşi sau este lepădat?
26 Fiindcă oricine se va ruşina de mine şi de cuvintele mele, de acela se va ruşina Fiul omului când va veni în gloria lui şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
27 Dar vă spun cu adevărat, sunt unii care stau aici în picioare, care nu vor gusta nicidecum din moarte, până nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu.
28 Şi s-a întâmplat, cam la opt zile după aceste cuvinte, că a luat pe Petru şi pe Ioan şi pe Iacov şi s-a urcat pe un munte să se roage.
29 Şi pe când se ruga el, înfăţişarea feţei lui s-a schimbat, şi îmbrăcămintea lui, albă, strălucitoare.
30 Şi iată, stăteau de vorbă cu el doi bărbaţi, care erau Moise şi Ilie,
31 Care s-au arătat în glorie şi vorbeau despre moartea lui, pe care avea să o împlinească la Ierusalim.
32 Dar Petru şi cei împreună cu el erau îngreunaţi de somn; şi când s-au trezit, au văzut gloria lui şi pe cei doi bărbaţi care stăteau cu el.
33 Şi s-a întâmplat că, pe când se îndepărtau ei de el, Petru i-a spus lui Isus: Stăpâne, este bine pentru noi să fim aici; şi să facem trei tabernacole: unul pentru tine şi unul pentru Moise şi unul pentru Ilie; neştiind ce spunea.
34 Pe când spunea el acestea, a venit un nor şi i-a umbrit; şi s-au temut pe când intrau ei în nor.
35 Şi din nor a venit o voce, spunând: Acesta este Fiul meu preaiubit; ascultaţi-l.
36 Şi după ce vocea a încetat, Isus s-a aflat singur. Şi ei au ținut ascuns şi nu au spus nimănui în zilele acelea nimic din cele ce văzuseră.
37 Şi s-a întâmplat că, în a doua zi după ce se coborâseră de pe munte, mulţi oameni l-au întâmpinat.
38 Şi iată, un bărbat din mulţime a strigat, spunând: Învăţătorule, te implor, uită-te la fiul meu, pentru că este singurul meu copil.
39 Şi iată, îl apucă un duh şi dintr-odată strigă; şi din nou îl scutură puternic cu spume, şi cu greu se duce de la el, zdrobindu-l.
40 Şi i-am implorat pe discipolii tăi să îl scoată; şi nu au putut.
41 Iar Isus, răspunzând, a zis: O, generaţie fără credinţă şi perversă, până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu-l pe fiul tău aici.
42 Şi pe când venea el, dracul l-a trântit jos şi l-a scuturat puternic. Şi Isus a mustrat duhul necurat şi a vindecat copilul şi l-a dat înapoi tatălui său.
43 Şi toţi au fost înmărmuriţi de puterea mare a lui Dumnezeu. Dar pe când fiecare se minuna de toate lucrurile pe care le-a făcut Isus, el le-a spus discipolilor săi:
44 Să se afunde cuvintele acestea în urechile voastre; fiindcă Fiul omului va fi trădat în mâinile oamenilor.
45 Dar nu înţelegeau acest cuvânt şi era ascuns de ei, ca să nu îl priceapă; şi s-au temut să îl întrebe despre acest cuvânt.
46 Iar între ei s-a ridicat o discuţie, care dintre ei ar fi mai mare.
47 Iar Isus, cunoscând gândul inimii lor, a luat un copil mic şi l-a pus lângă el,
48 Şi le-a spus: Oricine va primi pe acest copil mic în numele meu, pe mine mă primeşte; şi oricine mă va primi pe mine, primeşte pe cel ce m-a trimis; fiindcă cel mai mic dintre voi toţi, acela va fi mare.
49 Şi Ioan a răspuns şi a zis: Stăpâne, noi am văzut pe unul scoţând draci în numele tău; şi l-am oprit, pentru că nu te urmează împreună cu noi.
50 Şi Isus i-a spus: Nu îl opriţi; fiindcă cel ce nu este împotriva noastră este pentru noi.
51 Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul să fie înălţat, că el şi-a îndreptat cu hotărâre faţa să meargă la Ierusalim,
52 Şi a trimis mesageri înaintea feţei sale; şi s-au dus şi au intrat să facă pregătiri pentru el într-un sat al samaritenilor.
53 Şi nu l-au primit, pentru că faţa lui era îndreptată să meargă la Ierusalim.
54 Şi când au văzut discipolii săi, Iacov şi Ioan, au spus: Doamne, voieşti să poruncim să se coboare foc din cer şi să îi mistuie, chiar cum a făcut Ilie?
55 Iar el s-a întors şi i-a mustrat şi a spus: Nu ştiţi din ce fel de duh sunteţi voi.
56 Fiindcă Fiul omului nu a venit pentru a nimici vieţile oamenilor, ci pentru a le salva. Şi s-au dus într-un alt sat.
57 Şi s-a întâmplat că, pe când se duceau ei pe cale, cineva i-a spus: Doamne, te voi urma oriunde mergi.
58 Iar Isus i-a spus: Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului nu are unde să îşi culce capul.
59 Dar el a spus altuia: Urmează-mă. Iar el a spus: Doamne, permite-mi întâi să mă duc să îl înmormântez pe tatăl meu.
60 Iar Isus i-a spus: Lasă morţii să îşi înmormânteze morţii; iar tu du-te şi predică împărăţia lui Dumnezeu.
61 Şi altul a spus de asemenea: Doamne, te voi urma; dar permite-mi întâi să mă duc să îmi iau rămas bun de la cei din casa mea.
62 Iar Isus i-a spus: Oricine pune mâna pe plug şi se uită înapoi, nu este potrivit pentru împărăţia lui Dumnezeu.