2 Spunând: Era într-o cetate un judecător, care nu se temea de Dumnezeu şi pe om nu îl respecta;
3 Şi era o văduvă în acea cetate; şi a venit la el, spunând: Fă-mi dreptate faţă de potrivnicul meu.
4 Şi a refuzat pentru un timp; dar după acestea a spus în el însuşi: Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu, nici pe om nu îl respect,
5 Totuşi, pentru că această văduvă mă tulbură, am să îi fac dreptate, ca nu cumva să mă sâcâie cu neîncetata ei venire.
6 Şi Domnul a spus: Auziţi ce spune judecătorul nedrept.
7 Şi nu va face Dumnezeu dreptate aleşilor lui, care strigă zi şi noapte către el, deşi rabdă îndelung în ce îi priveşte?
8 Vă spun că le va face repede dreptate. Cu toate acestea, când va veni Fiul omului, va găsi el credinţă pe pământ?