1 Şi era un anumit bărbat din Ramataim-Ţofim, din muntele Efraim, şi numele lui era Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, un efraimit;
2 Şi el avea două soţii; numele uneia era Ana şi numele celeilalte Penina; şi Penina avea copii, dar Ana nu avea copii.
3 Şi acest bărbat se urca în fiecare an, din cetatea sa, pentru a se închina şi a sacrifica Domnului oştirilor la Şilo. Şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţii Domnului.
4 Şi când era timpul ca Elcana să aducă ofrandă, el dădea porţii soţiei sale Penina şi la toţi fiii şi fiicele ei.
5 Dar lui Ana îi dădea o parte aleasă, pentru că o iubea pe Ana; dar Domnul îi închisese pântecele.
6 Şi potrivnica ei de asemenea o provoca foarte mult, pentru a o chinui, deoarece Domnul îi închisese pântecele.
7 Şi aşa făcea Elcana an de an; când se urca ea la casa Domnului, cealaltă o provoca astfel; de aceea ea plângea şi nu mânca.
8 Atunci Elcana, soţul ei, i-a spus: Ana, de ce plângi? Şi de ce nu mănânci? Şi de ce este inima ta mâhnită? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
9 Şi Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Şi preotul Eli şedea pe un scaun lângă unul dintre uşorii templului Domnului.
10 Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat Domnului şi a plâns mult.
11 Şi a făcut o promisiune şi a spus: Doamne al oştirilor, dacă voieşti să vezi necazul roabei tale şi să îţi aminteşti de mine şi să nu uiţi pe roaba ta, ci voieşti să dai roabei tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da Domnului în toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.
12 Şi s-a întâmplat, pe când ea continua să se roage înaintea Domnului, că Eli a luat seama la gura ei.
13 Şi Ana vorbea în inima ei; numai buzele i se mişcau, dar vocea nu i se auzea; de aceea Eli gândea că era beată.
14 Şi Eli i-a spus: Până când vei fi beată? Depărtează vinul tău de la tine.
15 Şi Ana a răspuns şi a zis: Nu, domnul meu, eu sunt o femeie cu duhul întristat; nu am băut nici vin, nici băutură tare, ci mi-am turnat sufletul înaintea Domnului.
16 Nu lua pe roaba ta drept o fiică a lui Belial, pentru că din marea mea plângere şi întristare am vorbit până acum.
17 Atunci Eli a răspuns şi a zis: Du-te în pace; şi Dumnezeul lui Israel să îţi împlinească rugămintea care ai cerut-o de la el.
18 Şi ea a spus: Să găsească roaba ta favoare în ochii tăi. Astfel femeia a mers pe calea ei şi a mâncat şi faţa ei nu mai era tristă.
19 Şi ei s-au sculat devreme dimineaţa şi s-au închinat înaintea Domnului şi s-au întors şi au venit la casa lor în Rama. Şi Elcana a cunoscut-o pe Ana, soţia sa; şi Domnul şi-a amintit de ea.
20 Şi s-a întâmplat, când s-a împlinit timpul, după ce Ana rămăsese însărcinată, că a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, spunând: Pentru că l-am cerut de la Domnul.
21 Şi bărbatul Elcana şi toată casa lui, s-au urcat să sacrifice Domnului sacrificiul anual şi să îşi împlinească promisiunea.
22 Dar Ana nu s-a urcat, pentru că a spus soţului ei: Nu voi urca până când pruncul va fi înţărcat şi atunci îl voi duce să se înfăţişeze înaintea Domnului şi să stea acolo pentru totdeauna.
23 Şi Elcana, soţul ei, i-a spus: Fă cum ţi se pare bine; rămâi până îl vei fi înţărcat; numai să îşi întemeieze Domnul cuvântul său. Astfel femeia a rămas şi şi-a alăptat fiul până l-a înţărcat.
24 Şi după ce l-a înţărcat, l-a urcat cu ea, luând trei tauri şi o efă de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus în casa Domnului, la Şilo; şi copilul era mic.
25 Şi au înjunghiat un taur; şi au adus pe băiat la Eli.
26 Şi ea a spus: O, domnul meu, precum sufletul tău trăieşte, domnul meu, eu sunt femeia care a stat lângă tine aici, rugându-se Domnului.
27 Pentru acest copil m-am rugat; şi Domnul mi-a ascultat rugămintea pe care am cerut-o de la el.
28 De aceea l-am împrumutat şi eu Domnului; atât cât va trăi, el va fi împrumutat Domnului. Şi el s-a închinat Domnului acolo.