1 Şi zifiţii au venit la Saul, la Ghibea, spunând: Nu se ascunde David în dealul Hachila, care este înaintea Ieşimonului?
2 Atunci Saul s-a ridicat şi a coborât la pustiul Zif, având trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel cu el, pentru a-l căuta pe David în pustiul Zif.
3 Şi Saul şi-a întins cortul pe dealul Hachila, care este înaintea Ieşimonului, lângă cale. Dar David locuia în pustiu şi a văzut că Saul a venit după el în pustiu.
4 David a trimis de aceea spioni şi a înţeles că Saul într-adevăr venise.
5 Şi David s-a ridicat şi a venit la locul unde Saul îşi întinsese cortul; şi David a privit locul unde Saul era culcat, şi pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii sale; şi Saul era culcat înăuntrul şanţului de apărare şi poporul îşi înălţase cortul în jurul lui.
6 Atunci a răspuns David şi i-a spus lui Ahimelec hititul şi lui Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab, spunând: Cine va coborî cu mine la Saul în tabără? Şi Abişai a spus: Eu voi coborî cu tine.
7 Astfel David şi Abişai au venit la popor noaptea; şi, iată, Saul stătea întins, dormind înăuntrul şanţului de apărare cu suliţa sa înfiptă în pământ, la capul său; iar Abner şi poporul erau întinşi de jur împrejurul lui.
8 Atunci Abişai i-a spus lui David: Dumnezeu a dat pe duşmanul tău în mâna ta în această zi; de aceea acum lasă-mă, te rog, să îl pironesc cu suliţa în pământ cu o singură lovitură, şi nu îl voi lovi a doua oară.
9 Şi David i-a spus lui Abişai: Nu îl nimici; fiindcă cine poate să îşi întindă mâna împotriva unsului Domnului şi să fie fără vină?
10 David a mai spus: Precum Domnul trăieşte, Domnul să îl lovească; sau va veni ziua lui să moară; sau va coborî în bătălie şi va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să îmi întind mâna împotriva unsului Domnului; dar, te rog, ia acum suliţa care este la capul său şi ulciorul cu apă şi să mergem.
12 Astfel David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la capul lui Saul; şi s-au îndepărtat şi niciun om nu a văzut aceasta, nici nu a ştiut, nici nu s-a trezit, fiindcă toţi erau adormiţi, pentru că un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.
13 Atunci David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful unui deal de departe; o mare depărtare fiind între ei.
14 Şi David a strigat către popor şi către Abner, fiul lui Ner, spunând: Nu răspunzi, Abner? Atunci Abner a răspuns şi a zis: Cine eşti tu, care strigi către împărat?
15 Şi David i-a spus lui Abner: Nu eşti tu un bărbat viteaz? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci nu ai păzit pe domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să îl nimicească pe împărat, pe domnul tău.
16 Acest lucru pe care l-ai făcut nu este bun. Precum Domnul trăieşte, voi sunteţi demni de moarte, pentru că nu aţi păzit pe domnul vostru, pe unsul Domnului. Şi acum vezi unde este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă care erau la capul lui.
17 Şi Saul a cunoscut vocea lui David şi a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi David a spus: Este vocea mea, domnul meu, o împărate.
18 Şi a spus: Pentru ce urmăreşte astfel domnul meu pe servitorul său? Fiindcă ce am făcut? Sau ce rău este în mâna mea?
19 Şi acum, te rog, să asculte domnul meu împăratul, cuvintele servitorului său. Dacă Domnul te-a stârnit împotriva mea, să accepte ofrandă; dar dacă fiii oamenilor te-au stârnit, blestemaţi fie ei înaintea Domnului, pentru că m-au alungat în această zi de la a rămâne în moştenirea Domnului, spunând: Du-te, serveşte alţi dumnezei.
20 Şi acum, să nu cadă sângele meu la pământ înaintea feţei Domnului, pentru că împăratul lui Israel a ieşit să caute un păduche, ca unul care vânează o potârniche în munţi.
21 Atunci Saul a spus: Am păcătuit; întoarce-te, fiul meu David, fiindcă nu te voi mai vătăma, pentru că sufletul meu a fost preţios în ochii tăi în această zi; iată, am lucrat prosteşte şi am greşit peste măsură.
22 Şi David a răspuns şi a zis: Iată, suliţa împăratului! Să vină unul dintre tineri şi să o ia.
23 Atunci Domnul să întoarcă fiecărui om dreptatea sa şi credincioşia sa, pentru că Domnul te-a dat în mâna mea astăzi, dar am refuzat să îmi întind mâna împotriva unsului Domnului.
24 Şi, iată, precum viaţa ta a fost preţioasă astăzi în ochii mei, tot astfel viaţa mea să fie preţioasă în ochii Domnului şi să mă scape din tot necazul.
25 Atunci Saul i-a spus lui David: Binecuvântat fii tu, fiul meu David, tu vei face deopotrivă lucruri mari şi de asemenea vei învinge. Astfel David a mers pe calea sa şi Saul s-a întors la locul lui.