1 Şi Ana s-a rugat şi a spus: Mi se bucură inima în Domnul, cornul meu este înălţat în Domnul; gura mea s-a lărgit asupra duşmanilor mei, pentru că eu mă bucur în salvarea ta.
2 Nimeni nu este sfânt ca Domnul, pentru că nu este altul în afară de tine, nici nu este vreo stâncă asemenea Dumnezeului nostru.
3 Nu mai vorbiţi atât de trufaş; să nu iasă aroganţă din gura voastră, pentru că Domnul este un Dumnezeu al cunoaşterii şi de el sunt cântărite faptele.
4 Arcurile războinicilor sunt sfărâmate şi cei care se poticneau sunt încinşi cu putere.
5 Cei care erau sătui s-au închiriat pentru pâine; şi cei flămânzi nu mai sunt flămânzi; astfel încât cea stearpă a născut şapte; şi cea care are mulţi copii a slăbit.
6 Domnul ucide şi dă viaţă, coboară în mormânt şi ridică de acolo.
7 Domnul face sărac şi bogat; el coboară şi înalţă.
8 El ridică din pulbere pe cel sărac şi înalţă din balegă pe cerşetor, pentru a-i aşeza printre prinţi şi pentru a-i face să moştenească tronul gloriei, pentru că stâlpii pământului sunt ai Domnului şi pe ei a aşezat el lumea.
9 El va păzi picioarele sfinţilor săi, iar cei stricaţi vor amuţi în întuneric; căci prin putere niciun om nu va învinge.
10 Potrivnicii Domnului vor fi sfărâmaţi în bucăţi; din cer el va tuna asupra lor; Domnul va judeca marginile pământului şi va da putere împăratului său şi va înălţa cornul unsului său.
11 Şi Elcana a mers la Rama, la casa lui. Şi copilul servea Domnului înaintea preotului Eli.
12 Şi fiii lui Eli erau fii ai lui Belial; ei nu îl cunoşteau pe Domnul.
13 Şi obiceiul preoţilor cu poporul era că, atunci când oferea cineva un sacrificiu, venea servitorul preotului, pe când fierbea carnea, cu un cârlig cu trei dinţi pentru carne în mâna lui;
14 Şi îl afunda în tigaie, sau în cazan, sau în căldare, sau în oală; preotul lua pentru el tot ce scotea cârligul pentru carne. Astfel făceau la Şilo tuturor israeliţilor care veneau acolo.
15 De asemenea, înainte ca ei să ardă grăsimea, servitorul preotului venea şi spunea omului care sacrifica: Dă carne de fript pentru preot, pentru că nu va lua de la tine carne fiartă, ci crudă.
16 Şi dacă vreunul îi spunea: Să lase să ardă acum grăsimea şi apoi să iei cât îţi doreşte sufletul; atunci el îi răspundea: Nu, ci să mi-o dai acum şi dacă nu, o voi lua cu forţa.
17 De aceea păcatul tinerilor era foarte mare înaintea Domnului, pentru că oamenii detestau ofranda Domnului.
18 Dar Samuel servea înaintea Domnului, fiind copil, încins cu un efod de in.
19 Mai mult, mama sa îi făcea o haină mică şi i-o aducea în fiecare an, când se urca împreună cu soţul ei să aducă sacrificiul anual.
20 Şi Eli i-a binecuvântat pe Elcana şi pe soţia lui şi a spus: Domnul să îţi dea sămânţă din femeia aceasta pentru împrumutul care este împrumutat Domnului. Şi ei au mers la casa lor.
21 Şi Domnul a cercetat-o pe Ana, astfel că ea a rămas însărcinată şi a născut trei fii şi două fiice. Şi copilul Samuel creştea înaintea Domnului.
22 Şi Eli era foarte bătrân şi a auzit tot ce făceau fiii săi faţă de tot Israelul; şi cum se culcau cu femeile care se adunau la uşa tabernacolului întâlnirii.
23 Şi le-a spus: De ce faceţi astfel de lucruri? Pentru că aud de faptele voastre rele de la tot poporul acesta.
24 Nu, fiii mei, pentru că nu este o veste bună ceea ce aud; voi faceţi pe poporul Domnului să calce legea.
25 Dacă un om păcătuieşte împotriva altuia, judecătorul îl va judeca; dar dacă un om păcătuieşte împotriva Domnului, cine se va ruga pentru el? Totuşi nu au dat ascultare vocii tatălui lor, pentru că Domnul voia să îi ucidă.
26 Şi copilul Samuel creştea în continuare şi era plăcut deopotrivă Domnului şi oamenilor.
27 Şi a venit un om al lui Dumnezeu la Eli şi i-a zis: Astfel spune Domnul: Nu m-am arătat eu în mod clar casei tatălui tău, când ei erau în Egipt în casa lui Faraon?
28 Şi nu l-am ales eu dintre toate triburile lui Israel să îmi fie preot, ca să ofere pe altarul meu, să ardă tămâie, să poarte un efod înaintea mea? Şi nu am dat eu casei tatălui tău toate ofrandele făcute prin foc ale copiilor lui Israel?
29 Pentru ce loviţi cu piciorul sacrificiul meu şi ofranda mea, pe care am poruncit-o să fie în locuinţa mea; şi onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe mine, îngrăşându-vă cu cele mai alese dintre toate ofrandele lui Israel, poporul meu?
30 De aceea, Domnul Dumnezeul lui Israel spune: Am spus, într-adevăr: Casa ta şi casa tatălui tău, vor umbla înaintea mea pentru totdeauna; dar acum Domnul spune: Departe de mine, pentru că pe cei care mă onorează îi voi onora şi cei care mă dispreţuiesc vor fi puţin preţuiţi.
31 Iată, vin zile când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, încât nu va fi un bătrân în casa ta.
32 Şi vei vedea un duşman în locuinţa mea, în toată bogăţia pe care Dumnezeu o va da lui Israel; şi nu va fi un bătrân în casa ta pentru totdeauna.
33 Şi pe acela dintre ai tăi, pe care nu îl voi stârpi de la altarul meu, va fi ca să îţi mistuie ochii şi să îţi mâhnească sufletul; şi toţi urmaşii casei tale vor muri în floarea vârstei lor.
34 Şi pentru tine acesta va fi un semn, care va veni peste cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, vor muri amândoi într-o singură zi.
35 Şi îmi voi ridica un preot credincios, care va face conform cu ceea ce este în inima mea şi în mintea mea; şi îi voi zidi o casă sigură; şi el va umbla înaintea unsului meu pentru totdeauna.
36 Şi se va întâmpla, că oricine va fi rămas în casa ta, va veni şi se va ghemui înaintea lui pentru o monedă de argint şi o bucăţică de pâine; şi va spune: Pune-mă, te rog, în vreunul dintre serviciile preoţeşti, ca să mănânc şi eu o bucată de pâine.