1 Şi s-a întâmplat, când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, că i s-a spus, zicând: Iată, David este în pustiul En-Ghedi.
2 Atunci Saul a luat trei mii de bărbaţi aleşi din tot Israelul şi a mers să îl caute pe David şi pe oamenii săi pe stâncile caprelor sălbatice.
3 Şi a venit la staulele oilor lângă drum, unde era o peşteră; şi Saul a intrat să îşi acopere picioarele şi David şi oamenii săi au rămas pe laturile peşterii.
4 Şi oamenii lui David i-au spus: Iată, ziua despre care Domnul ţi-a spus: Iată, voi da pe duşmanul tău în mâna ta, ca să îi faci cum ţi se va părea bine. Atunci David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş poala robei lui Saul.
5 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima, deoarece tăiase poala robei lui Saul.
6 Şi a spus oamenilor săi: Să mă ferească Domnul să fac acest lucru domnului meu, unsul Domnului, să îmi întind mâna împotriva lui, văzând că este unsul Domnului.
7 Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte şi nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peşteră şi a mers pe calea sa.
8 David de asemenea s-a ridicat după aceea şi a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Şi când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
9 Şi David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculţi cuvintele oamenilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10 Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră; şi unii mi-au cerut să te ucid; dar ochii mei te-au cruţat; şi am spus: Nu îmi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că el este unsul Domnului.
11 Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat poala robei tale şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că nu este nici rău, nici încălcare de lege în mâna mea şi nu am păcătuit împotriva ta; totuşi tu îmi vânezi sufletul ca să mi-l iei.
12 Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine, dar mâna mea nu va fi asupra ta.
13 Precum spune proverbul strămoşilor: Stricăciunea iese de la cei stricaţi; dar mâna mea nu va fi asupra ta.
14 După cine a ieşit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort, un păduche?
15 Domnul deci să fie judecător şi să judece între mine şi tine şi să vadă şi să pledeze în cauza mea şi să mă elibereze din mâna ta.
16 Şi s-a întâmplat, după ce a terminat David de spus aceste cuvinte lui Saul, că Saul a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi Saul şi-a înălţat vocea şi a plâns.
17 Şi i-a spus lui David: Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu mi-ai răsplătit bine, în timp ce eu te-am răsplătit cu rău.
18 Şi tu ai arătat astăzi că te-ai purtat bine cu mine; întrucât atunci când Domnul m-a dat în mâna ta, tu nu m-ai ucis.
19 Căci dacă un om găseşte pe duşmanul său, îl va lăsa să meargă cu bine? Domnul să îţi răsplătească cu bine pentru ceea ce mi-ai făcut în această zi.
20 Şi acum, iată, ştiu bine că vei fi într-adevăr împărat şi că împărăţia lui Israel va fi întemeiată, în mâna ta.
21 Jură-mi de aceea acum pe Domnul, că nu vei stârpi sămânţa mea după mine şi că nu vei nimici numele meu din casa tatălui meu.
22 Şi David i-a jurat lui Saul. Şi Saul a mers acasă; dar David şi oamenii săi s-au urcat în fortăreaţă.