6 Şi potrivnica ei de asemenea o provoca foarte mult, pentru a o chinui, deoarece Domnul îi închisese pântecele.
7 Şi aşa făcea Elcana an de an; când se urca ea la casa Domnului, cealaltă o provoca astfel; de aceea ea plângea şi nu mânca.
8 Atunci Elcana, soţul ei, i-a spus: Ana, de ce plângi? Şi de ce nu mănânci? Şi de ce este inima ta mâhnită? Nu sunt eu mai bun pentru tine decât zece fii?
9 Şi Ana s-a ridicat după ce au mâncat şi au băut la Şilo. Şi preotul Eli şedea pe un scaun lângă unul dintre uşorii templului Domnului.
10 Şi ea avea sufletul amărât şi s-a rugat Domnului şi a plâns mult.
11 Şi a făcut o promisiune şi a spus: Doamne al oştirilor, dacă voieşti să vezi necazul roabei tale şi să îţi aminteşti de mine şi să nu uiţi pe roaba ta, ci voieşti să dai roabei tale un copil de parte bărbătească, atunci îl voi da Domnului în toate zilele vieţii lui şi briciul nu va trece pe capul lui.
12 Şi s-a întâmplat, pe când ea continua să se roage înaintea Domnului, că Eli a luat seama la gura ei.