25 Şi împăratul a şezut pe scaunul său, ca în alte dăţi, pe un scaun de lângă perete; şi Ionatan s-a ridicat şi Abner a şezut lângă Saul şi locul lui David era gol.
26 Totuşi Saul nu a vorbit nimic în acea zi, pentru că se gândea: I s-a întâmplat ceva, el nu este curat; cu siguranţă nu este curat.
27 Şi s-a întâmplat a doua zi, a doua zi a lunii, că locul lui David era gol; şi Saul a spus fiului său, Ionatan: De ce nu a venit fiul lui Isai să mănânce, nici ieri, nici astăzi?
28 Şi Ionatan a răspuns lui Saul: David mi-a cerut insistent să meargă la Betleem;
29 Şi a spus: Lasă-mă să merg, te rog, pentru că avem un sacrificiu al familiei în cetate; şi fratele meu, el mi-a poruncit să fiu acolo; şi acum, dacă am găsit favoare în ochii tăi, lasă-mă să plec, te rog, şi să văd pe fraţii mei. De aceea nu vine la masa împăratului.
30 Atunci mânia lui Saul s-a aprins împotriva lui Ionatan şi i-a spus: Tu, fiu de femeie perversă şi răzvrătită, nu ştiu eu că ţi-ai ales pe fiul lui Isai spre ruşinea ta şi spre ruşinea goliciunii mamei tale?
31 Fiindcă atât cât fiul lui Isai trăieşte pe pământ, tu nu vei fi întemeiat, nici tu, nici împărăţia ta. De aceea acum, trimite şi adu-l la mine, pentru că negreşit va muri.