3 Şi David a jurat din nou şi a spus: Tatăl tău ştie într-adevăr că am găsit favoare în ochii tăi; şi spune: Să nu ştie Ionatan aceasta, ca nu cumva să se mâhnească; Dar cu adevărat, precum Domnul trăieşte şi precum sufletul tău trăieşte, nu este decât un pas între mine şi moarte.
4 Atunci Ionatan i-a spus lui David: Orice doreşte sufletul tău, voi face pentru tine.
5 Şi David i-a spus lui Ionatan: Iată, mâine este lună nouă şi nu trebuie să lipsesc de la a şedea cu împăratul la masă; dar tu lasă-mă să merg să mă ascund în câmp până în a treia zi seara.
6 Dacă îi voi lipsi cât de cât tatălui tău, atunci spune: David mi-a cerut insistent să alerge până la Betleem, cetatea sa, pentru că acolo este un sacrificiu anual pentru toată familia.
7 Dacă el spune astfel: Este bine; servitorul tău va avea pace; dar dacă se va înfuria, atunci fii sigur că răul este hotărât de el.
8 De aceea să te porţi cu bunătate cu servitorul tău, pentru că ai adus pe servitorul tău într-un legământ al Domnului cu tine; totuşi, dacă este nelegiuire în mine, ucide-mă tu însuţi, pentru că de ce m-ai aduce la tatăl tău?
9 Şi Ionatan a spus: Departe fie aceasta de tine; dacă aş fi ştiut într-adevăr că răul este hotărât de tatăl meu să vină asupra ta, nu ţi-aş fi spus?