5 Şi s-a întâmplat, după aceasta, că lui David i-a bătut inima, deoarece tăiase poala robei lui Saul.
6 Şi a spus oamenilor săi: Să mă ferească Domnul să fac acest lucru domnului meu, unsul Domnului, să îmi întind mâna împotriva lui, văzând că este unsul Domnului.
7 Astfel David i-a oprit pe servitorii săi cu aceste cuvinte şi nu le-a permis să se ridice împotriva lui Saul. Dar Saul s-a ridicat din peşteră şi a mers pe calea sa.
8 David de asemenea s-a ridicat după aceea şi a ieşit din peşteră şi a strigat după Saul, spunând: Domnul meu, împărate. Şi când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a aplecat cu faţa la pământ şi s-a prosternat.
9 Şi David i-a spus lui Saul: Pentru ce asculţi cuvintele oamenilor care spun: Iată, David caută vătămarea ta?
10 Iată, în această zi ochii tăi au văzut cum Domnul te-a dat astăzi în mâna mea în peşteră; şi unii mi-au cerut să te ucid; dar ochii mei te-au cruţat; şi am spus: Nu îmi voi întinde mâna împotriva domnului meu, pentru că el este unsul Domnului.
11 Mai mult, tatăl meu, vezi, da, vezi marginea robei tale în mâna mea; fiindcă în aceea că am tăiat poala robei tale şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că nu este nici rău, nici încălcare de lege în mâna mea şi nu am păcătuit împotriva ta; totuşi tu îmi vânezi sufletul ca să mi-l iei.