11 Să mă ferească Domnul să îmi întind mâna împotriva unsului Domnului; dar, te rog, ia acum suliţa care este la capul său şi ulciorul cu apă şi să mergem.
12 Astfel David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la capul lui Saul; şi s-au îndepărtat şi niciun om nu a văzut aceasta, nici nu a ştiut, nici nu s-a trezit, fiindcă toţi erau adormiţi, pentru că un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.
13 Atunci David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful unui deal de departe; o mare depărtare fiind între ei.
14 Şi David a strigat către popor şi către Abner, fiul lui Ner, spunând: Nu răspunzi, Abner? Atunci Abner a răspuns şi a zis: Cine eşti tu, care strigi către împărat?
15 Şi David i-a spus lui Abner: Nu eşti tu un bărbat viteaz? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci nu ai păzit pe domnul tău, împăratul? Pentru că a venit unul din popor să îl nimicească pe împărat, pe domnul tău.
16 Acest lucru pe care l-ai făcut nu este bun. Precum Domnul trăieşte, voi sunteţi demni de moarte, pentru că nu aţi păzit pe domnul vostru, pe unsul Domnului. Şi acum vezi unde este suliţa împăratului şi ulciorul cu apă care erau la capul lui.
17 Şi Saul a cunoscut vocea lui David şi a spus: Este aceasta vocea ta, fiul meu David? Şi David a spus: Este vocea mea, domnul meu, o împărate.