7 Astfel David şi Abişai au venit la popor noaptea; şi, iată, Saul stătea întins, dormind înăuntrul şanţului de apărare cu suliţa sa înfiptă în pământ, la capul său; iar Abner şi poporul erau întinşi de jur împrejurul lui.
8 Atunci Abişai i-a spus lui David: Dumnezeu a dat pe duşmanul tău în mâna ta în această zi; de aceea acum lasă-mă, te rog, să îl pironesc cu suliţa în pământ cu o singură lovitură, şi nu îl voi lovi a doua oară.
9 Şi David i-a spus lui Abişai: Nu îl nimici; fiindcă cine poate să îşi întindă mâna împotriva unsului Domnului şi să fie fără vină?
10 David a mai spus: Precum Domnul trăieşte, Domnul să îl lovească; sau va veni ziua lui să moară; sau va coborî în bătălie şi va pieri.
11 Să mă ferească Domnul să îmi întind mâna împotriva unsului Domnului; dar, te rog, ia acum suliţa care este la capul său şi ulciorul cu apă şi să mergem.
12 Astfel David a luat suliţa şi ulciorul cu apă de la capul lui Saul; şi s-au îndepărtat şi niciun om nu a văzut aceasta, nici nu a ştiut, nici nu s-a trezit, fiindcă toţi erau adormiţi, pentru că un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei.
13 Atunci David a trecut de cealaltă parte şi a stat pe vârful unui deal de departe; o mare depărtare fiind între ei.