2 Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului era întuneric, iar Duhul lui Dumnezeu plutea peste întinderea apelor.
3 Atunci Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!“; și a fost lumină.
4 Dumnezeu a văzut că lumina era bună și a despărțit lumina de întuneric.
5 Dumnezeu a numit lumina „zi“, iar întunericul l-a numit „noapte“. A fost o seară și a fost o dimineață: ziua întâi.
6 Dumnezeu a zis: „Să fie o boltă cerească în mijlocul apelor, care să despartă apele de ape!“
7 Astfel, Dumnezeu a făcut bolta și a despărțit apele care sunt sub boltă de apele care sunt deasupra ei. Și așa a și fost.
8 Dumnezeu a numit bolta „cer“. A fost o seară și a fost o dimineață: ziua a doua.