1 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce se aflau acolo și a poruncit: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, nici unul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraților săi.
2 Și a plâns atât de tare, încât l-au auzit și egiptenii, și curtea lui Faraon.
3 Iosif le-a zis fraților săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăiește tatăl meu?“ Dar frații săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezența sa.
4 Atunci Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-ați vândut în Egipt!
5 Acum nu vă întristați și nu vă mâniați pe voi înșivă pentru că m-ați vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viață.
6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ și vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara și nu se va secera,
7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămășiță pe pământ și pentru a vă salva viețile printr-o mare izbăvire.
8 Așadar, nu voi m-ați trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curții sale și domnitor peste toată țara Egiptului.
9 Duceți-vă repede la tatăl meu și spuneți-i că așa vorbește fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere.
10 Vei locui în ținutul Goșen și vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoții tăi, turmele, cirezile tale și tot ceea ce este al tău.
11 Acolo îți voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăcești tu, familia ta și gospodăria ta.»
12 Voi înșivă și fratele meu Beniamin vedeți că eu sunt cel care vă vorbește.
13 Să-i spuneți tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt și despre tot ce ați văzut; grăbiți-vă și aduceți-l pe tatăl meu aici.“
14 Apoi l-a îmbrățișat pe fratele său Beniamin și a plâns, în timp ce Beniamin plângea și el pe umărul lui.
15 Iosif i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns pe umerii lor; după aceea frații săi au vorbit cu el.
16 Când Faraon și slujitorii săi au auzit că au venit frații lui Iosif, s-au bucurat.
17 Faraon i-a poruncit lui Iosif să le spună fraților săi următoarele: „Încărcați-vă animalele și întoarceți-vă în Canaan.
18 Luați-l pe tatăl vostru și familiile voastre și veniți la mine; eu vă voi da ce este mai bun în țara Egiptului și veți mânca ce este mai bun în țară.“
19 El i-a poruncit să le mai spună astfel: „Luați din țara Egiptului niște care pentru copiii și soțiile voastre, luați-l pe tatăl vostru și veniți.
20 Nu vă gândiți la bunurile voastre, pentru că tot ce este mai bun în Egipt va fi al vostru.“
21 Fiii lui Israel au făcut întocmai. Iosif le-a dat care după porunca lui Faraon și provizii pentru drum.
22 Fiecăruia i-a dat câte un rând de haine, dar lui Beniamin i-a dat trei sute de șecheli de argint și cinci rânduri de haine.
23 Tatălui său i-a trimis zece măgari încărcați cu ce era mai bun în Egipt și zece măgărițe încărcate cu grâne, pâine și provizii pentru drum.
24 Iosif i-a trimis pe frații săi și la despărțire le-a zis: „Să nu vă certați pe drum!“
25 Ei au plecat din Egipt, s-au dus la tatăl lor, Iacov, în Canaan
26 și i-au zis: „Iosif trăiește! Chiar el este domnitor peste toată țara Egiptului!“ Însă inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea.
27 Dar când i-au istorisit tot ceea ce le spusese Iosif și când a văzut carele pe care le trimisese Iosif să-l ducă, duhul tatălui lor, Iacov, s-a înviorat.
28 Israel a zis: „Destul! Iosif, fiul meu, încă trăiește. Trebuie să merg să-l văd înainte de a muri.“