1 Iacov s-a așezat în țara în care a locuit tatăl său, în Canaan.
2 Aceasta este istoria lui Iacov. La vârsta de șaptesprezece ani, Iosif păștea turma împreună cu frații săi, fiii Bilhei și ai Zilpei, soțiile tatălui său; el îi spunea tatălui lor lucrurile rele pe care aceștia le făceau.
3 Israel îl îndrăgea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi, pentru că era un fiu născut la bătrânețe și i-a făcut o tunică decorată.
4 Când frații săi au văzut că tatăl lor îl îndrăgea mai mult decât pe ei, l-au urât pe Iosif și n-au putut să-i vorbească prietenește.
5 Iosif a avut un vis pe care l-a istorisit fraților săi, dar aceștia l-au urât și mai mult.
6 El le-a zis: Ascultați visul pe care l-am avut!
7 Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voștri s-au adunat în jurul lui și s-au plecat înaintea snopului meu.
8 Frații săi i-au răspuns: Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Și l-au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.
9 Iosif a mai avut un vis și l-a istorisit și pe acesta fraților săi: Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?
11 Frații săi l-au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.
12 Frații săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.
13 Israel i-a zis lui Iosif: Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. Sunt gata, a răspuns el.
14 Du-te, vezi dacă frații tăi și turma sunt bine și adu-mi vești! i-a zis Israel. Apoi l-a trimis din valea Hebron. Când a ajuns la Șehem,
15 un om l-a găsit rătăcind pe câmp și l-a întrebat: Ce cauți?
16 Îi caut pe frații mei, a răspuns el; spune-mi, te rog, unde pasc ei turma?
17 Omul acela i-a răspuns: Au plecat de aici. I-am auzit sfătuindu-se să meargă la Dotan. Iosif s-a dus pe urma fraților săi și i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au văzut de departe și, înainte ca el să ajungă la ei, au pus la cale să-l omoare.
19 Ei s-au sfătuit astfel: Vine „visătorul“!
20 Haideți să-l omorâm și să-l aruncăm într-una dintre aceste gropi. Vom spune că l-a mâncat un animal sălbatic și vom vedea ce se va alege de visele lui.
21 Dar când Ruben a auzit lucrul acesta, a încercat să-l scape din mâinile lor, zicând: Să nu-i luăm viața!
22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24 l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.
25 Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.
26 Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?
27 Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuși este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.
28 Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif afară din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Când Ruben s-a întors la fântână și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat hainele.
30 Apoi s-a dus la frații săi și le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“
31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.
32 I-au trimis tunica decorată tatălui lor, zicând: „Am găsit asta; vezi dacă nu este tunica fiului tău.“
33 El a recunoscut-o și a zis: „Este tunica fiului meu! L-a mâncat un animal sălbatic; fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat în bucăți.“
34 Atunci Iacov și-a sfâșiat hainele, și-a pus un sac pe coapse și l-a jelit pe fiul său multe zile.
35 Toți fiii și fiicele sale au venit să-l mângâie, dar el n-a vrut să fie mângâiat, ci l-a bocit zicând: „Jelind voi coborî la fiul meu în Locuința Morților.“
36 Midianiții l-au vândut pe Iosif în Egipt lui Potifar, unul dintre demnitarii lui Faraon și conducător al gărzii.