1 Când a îmbătrânit și i-au slăbit ochii, astfel încât nu mai putea să vadă, Isaac l-a chemat pe Esau, fiul său cel mare, și i-a zis: Fiule! Iată-mă! a răspuns el.
2 Eu sunt bătrân și nu știu ziua morții mele, i-a spus Isaac.
3 Deci ia-ți armele – tolba cu săgeți și arcul – du-te la câmp și adu-mi vânat.
4 Apoi pregătește-mi o mâncare gustoasă, așa cum îmi place mie și adu-mi-o să o mănânc, pentru ca să te pot binecuvânta înainte de a muri.
5 Rebeca a tras cu urechea la ceea ce Isaac i-a spus fiului său Esau. Apoi, după ce Esau a plecat la câmp ca să prindă vânat și să-l aducă,
6 Rebeca i-a zis fiului său Iacov: L-am auzit pe tatăl tău cerându-i fratelui tău, Esau,
7 să-i aducă vânat și să-i pregătească o mâncare gustoasă ca să o mănânce, pentru ca să îl binecuvânteze înaintea Domnului înainte de a muri.
8 De aceea, fiule, ascultă-mă și fă ceea ce-ți poruncesc!
9 Du-te la turmă și alege-mi de acolo doi iezi, ca să-i fac tatălui tău o mâncare gustoasă, așa cum îi place lui;
10 apoi tu o vei duce tatălui tău să o mănânce, pentru ca el să te binecuvânteze înainte să moară.
11 Dar Iacov i-a răspuns mamei sale, Rebeca: Fratele meu, Esau, este păros, iar eu am pielea netedă.
12 Dacă tatăl meu mă va pipăi, mă va considera un înșelător și voi atrage asupra mea blestemul în locul binecuvântării.
13 Asupra mea să cadă blestemul tău, fiule, a spus mama sa. Ascultă-mă deci! Du-te și adu-mi iezii!
14 El s-a dus, i-a luat și i-a adus mamei sale, iar mama sa a pregătit o mâncare gustoasă, așa cum îi plăcea tatălui său.
15 După aceea, a luat cele mai bune haine ale fiului său cel mare, Esau, pe care le avea acasă și l-a îmbrăcat cu ele pe fiul său cel mic, Iacov;
16 ea a pus pieile iezilor pe mâinile lui și pe partea netedă a gâtului său.
17 Apoi i-a dat fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise,
18 iar el s-a dus la tatăl său și i-a zis: Tată! Aici sunt! a răspuns el. Care ești, fiule?
19 Sunt Esau, întâiul tău născut, i-a răspuns Iacov. Am făcut așa cum mi-ai spus; acum scoală-te, șezi și mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvântezi.
20 Cum de l-ai găsit așa de repede, fiule? l-a întrebat Isaac. Domnul , Dumnezeul tău, mi l-a scos în cale, a răspuns el.
21 Atunci Isaac i-a zis lui Iacov: Apropie-te ca să te pot pipăi, fiule, pentru ca să-mi dau seama dacă tu ești într-adevăr fiul meu Esau.
22 Iacov s-a apropiat de tatăl său, Isaac, care l-a pipăit și și-a zis: „Vocea este a lui Iacov, dar mâinile sunt ale lui Esau.“
23 Nu l-a recunoscut, pentru că mâinile lui erau păroase la fel ca și mâinile fratelui său, Esau; așa că l-a binecuvântat.
24 Isaac l-a întrebat încă o dată: Ești tu într-adevăr fiul meu Esau? Da, sunt! a răspuns Iacov.
25 Atunci Isaac a zis: Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, pentru ca să te binecuvântez. Iacov i-a adus mâncarea, iar Isaac a mâncat; i-a adus și vin ca să bea.
26 Apoi tatăl său, Isaac, i-a zis: Apropie-te și sărută-mă, fiule.
27 El s-a apropiat și l-a sărutat; Isaac a simțit mirosul hainelor lui și l-a binecuvântat zicând: „Mirosul fiului meu este ca mirosul câmpului pe care Domnul l-a binecuvântat.
28 Dumnezeu să-ți dea din roua cerului și din grăsimea pământului; să-ți dea grâne și vin din belșug.
29 Popoare să-ți slujească și noroade să se plece înaintea ta. Stăpânește peste frații tăi și fiii mamei tale să se plece înaintea ta. Blestemați să fie cei care te vor blestema și binecuvântați să fie cei care te vor binecuvânta!“
30 Imediat după ce Isaac l-a binecuvântat pe Iacov, iar acesta a plecat dinaintea tatălui său, Isaac, fratele său, Esau, s-a întors de la vânătoare.
31 A pregătit și el o mâncare gustoasă și i-a adus-o tatălui său, zicând: Tată, scoală-te și mănâncă din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvântezi.
32 Tu cine ești? l-a întrebat tatăl său, Isaac. Sunt fiul tău cel întâi născut, Esau! a răspuns el.
33 Atunci Isaac a început să tremure foarte tare și a zis: Atunci cine a fost cel care a prins vânat și mi l-a adus? Din a cui mâncare am mâncat eu înainte să vii tu și pe cine am binecuvântat? Cu siguranță, el va fi binecuvântat.
34 Când a auzit cuvintele tatălui său, Esau a scos un strigăt puternic, plin de amărăciune, și i-a spus tatălui său: Binecuvântează-mă și pe mine, tată!
35 Fratele tău a venit cu înșelăciune și ți-a luat binecuvântarea, i-a răspuns tatăl său.
36 Nu pe bună dreptate se numește el Iacov? a zis Esau. M-a înșelat de două ori: mai întâi mi-a luat dreptul de întâi născut, iar acum mi-a luat și binecuvântarea. N-ai păstrat nici o binecuvântare pentru mine? a adăugat el.
37 Isaac i-a răspuns lui Esau: L-am rânduit drept stăpân peste tine, i le-am dat pe toate rudele sale ca slujitori și l-am ajutat cu grâne și vin. Ce mai pot face pentru tine, fiule?
38 Numai o binecuvântare ai, tată? i-a zis Esau tatălui său. Binecuvântează-mă și pe mine! Apoi și-a ridicat glasul și a plâns.
39 Tatăl său, Isaac, i-a răspuns: Locuința ta va fi departe de grăsimea pământului și de roua cerului de sus.
40 Vei trăi din sabia ta și-i vei sluji fratelui tău; dar când te vei răscula, îi vei zdrobi jugul de pe gâtul tău.
41 Esau l-a urât pe Iacov din cauza binecuvântării pe care tatăl său i-a dat-o și și-a zis: „Zilele de jale pentru tatăl meu se apropie; apoi îl voi ucide pe fratele meu, Iacov.“
42 Când a aflat de planurile lui Esau, fiul ei cel mare, Rebeca a trimis după Iacov, fiul ei cel mic, și i-a zis: „Fratele tău, Esau, se împacă cu gândul că te va omorî.
43 De aceea, fiule, ascultă-mă! Fugi de îndată la fratele meu, Laban, în Haran
44 și stai la el pentru o vreme, până va scădea ura fratelui tău,
45 până se va potoli mânia lui față de tine și va uita ce i-ai făcut. Apoi voi trimite după tine și te voi aduce înapoi de acolo. De ce să vă pierd pe amândoi în aceeași zi?“
46 După aceea, Rebeca i-a zis lui Isaac: „M-am scârbit de viață din cauza acestor hitite; dacă Iacov își va lua o soție dintre fetele țării, o hitită ca acestea, la ce-mi mai este bună viața?“