1 Astfel a fost încheiată crearea cerurilor, a pământului și a întregii lor oștiri.
2 În ziua a șaptea, Dumnezeu Își terminase lucrarea pe care a făcut-o; El s-a odihnit în ziua a șaptea de toată lucrarea pe care a făcut-o.
3 Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ea s-a odihnit de toată lucrarea pe care a făcut-o în creație.
4 Aceasta este relatarea creării cerurilor și a pământului. Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerurile,
5 pe pământ nu era încă nici o plantă verde, iar iarba câmpului încă nu încolțise pentru că Domnul Dumnezeu încă nu dăduse ploaie pe pământ și nu era nici un om ca să lucreze pământul,
6 ci doar un abur se ridica de pe pământ și uda toată suprafața pământului.
7 Atunci Domnul Dumnezeu l-a modelat pe Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață, iar Adam a devenit un suflet viu.
8 Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, în răsărit. Acolo l-a pus pe Adam, omul pe care l-a modelat.
9 Domnul Dumnezeu a făcut să crească din țărâna pământului tot felul de pomi care sunt plăcuți la vedere și buni de mâncat; de asemenea, în mijlocul grădinii se aflau pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.
10 Un râu curgea din Eden ca să ude grădina, iar de acolo se despărțea în patru brațe.
11 Numele primului braț era Pișon; el curgea împrejurul țării Havila, unde era aur.
12 Aurul acelei țări era bun; de asemenea, acolo se găseau bedelion și piatră de onix.
13 Numele celui de-al doilea braț era Ghihon. El curgea împrejurul țării Cuș.
14 Numele celui de-al treilea braț era Tigru; el curgea la răsăritul Asurului. Numele celui de-al patrulea braț era Eufrat.
15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe Adam și l-a așezat în grădina Eden, ca să o lucreze și să o păzească.
16 Domnul Dumnezeu i-a poruncit lui Adam: „Poți să mănânci din orice pom din grădină,
17 dar din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, pentru că în ziua în care vei mânca din el vei muri negreșit!“
18 Apoi Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca Adam să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit.“
19 Astfel, Domnul Dumnezeu a modelat din țărână toate animalele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la Adam, ca să vadă ce nume le va da. Și numele pe care Adam i l-a dat fiecărei viețuitoare, acela a rămas.
20 Adam le-a dat nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și fiarelor câmpului; însă pentru el nu s-a găsit nici un ajutor potrivit.
21 Așa că Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste Adam, iar acesta a adormit. Atunci Domnul a luat una dintre coastele lui și a închis carnea la locul ei.
22 Și, din coasta pe care a luat-o din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și i-a adus-o lui Adam.
23 Atunci Adam a exclamat: „În sfârșit, aceasta este os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va numi «femeie», pentru că a fost luată din bărbat.“
24 De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va uni cu soția lui, iar ei vor deveni un singur trup.
25 Omul și soția lui erau goi, dar nu le era rușine.