1 Foametea era grea în țară.
2 Când au terminat de mâncat grânele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a zis: Duceți-vă din nou și cumpărați-ne puțină mâncare.
3 Dar Iuda i-a răspuns: Omul acela ne-a avertizat clar, spunându-ne: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi”.
4 Dacă-l vei trimite pe fratele nostru cu noi, ne vom duce și-ți vom cumpăra mâncare.
5 Dar dacă nu-l vei trimite, nu ne vom duce, pentru că acel om ne-a zis: „Nu-mi veți mai vedea fața decât dacă fratele vostru va fi cu voi.”
6 Atunci Israel le-a zis: De ce v-ați purtat așa de rău cu mine și i-ați spus acelui om că mai aveți un frate?
7 Ei i-au răspuns: Omul acela ne-a pus întrebări amănunțite în legătură cu noi și cu familia noastră, zicând: „Mai trăiește tatăl vostru? Mai aveți vreun frate?” Noi i-am răspuns la aceste întrebări. De unde era să știm că ne va cere să-l aducem pe fratele nostru?
8 Atunci Iuda i-a zis tatălui său, Israel: Trimite băiatul cu mine; vom pleca imediat, pentru ca noi, tu și copiii noștri să trăim și să nu murim.
9 Eu însumi voi răspunde pentru el; din mâna mea îl vei cere. Dacă nu ți-l voi aduce înapoi și dacă nu-l voi pune înaintea ta, voi fi vinovat înaintea ta toată viața.
10 Dacă n-am fi întârziat, cu siguranță că ne-am fi întors de două ori până acum.
11 Atunci, tatăl lor, Israel, le-a zis: Dacă așa trebuie, atunci așa să faceți. Luați cu voi câteva dintre cele mai alese produse ale țării și duceți-le ca dar acelui om: puțin balsam, puțină miere, condimente, smirnă, fistic și migdale.
12 Luați de două ori mai mult argint, pentru că trebuie să dați înapoi argintul care a fost pus la gura sacilor voștri. Poate a fost o greșeală.
13 Luați-l și pe fratele vostru și mergeți din nou la omul acela.
14 Dumnezeul cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui om, pentru ca el să-i trimită înapoi pe celălalt frate al vostru și pe Beniamin. Cât despre mine, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, atunci lipsit să fiu.
15 Oamenii au luat cu ei darul, argintul – de două ori mai mult – și pe Beniamin, s-au dus în Egipt și s-au prezentat înaintea lui Iosif.
16 Când l-a văzut pe Beniamin cu ei, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Condu-i pe acești oameni înăuntru, taie un animal și pregătește-l, pentru că vor prânzi împreună cu mine.“
17 Administratorul a făcut așa cum i-a poruncit Iosif și i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif.
18 Lor le-a fost frică, pentru că au fost duși în palatul lui Iosif și și-au zis: „Am fost aduși înăuntru din cauza argintului care a fost pus în sacii noștri prima dată, pentru ca să ne atace, să ne biruiască, să ne înrobească și să ne ia măgarii.“
19 Ei s-au apropiat de administratorul gospodăriei lui Iosif și au vorbit cu el la intrarea în palat.
20 Ei i-au zis: Iartă-ne, domnul nostru … noi am mai venit o dată aici să cumpărăm mâncare,
21 dar când am ajuns la locul unde am înnoptat și ne-am deschis sacii, am găsit la gura sacilor fiecăruia tot argintul nostru. Așa că l-am adus înapoi.
22 Am mai adus cu noi și alt argint ca să cumpărăm mâncare. Nu știm cine ne-a pus argintul înapoi în saci.
23 El le-a răspuns: Totul este în ordine, nu vă temeți. Dumnezeul vostru, Dumnezeul tatălui vostru, v-a pus o comoară în saci; eu am primit argintul vostru. Apoi l-a adus la ei și pe Simeon.
24 Administratorul i-a condus pe oameni în palatul lui Iosif și le-a dat apă ca să-și spele picioarele și nutreț pentru măgari.
25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.
26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat și s-au prosternat înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate și le-a zis: Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28 Ei i-au răspuns: Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăiește! Apoi s-au plecat și i s-au închinat.
29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ți dea har, fiule!“
30 Fiind foarte emoționat la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo.
31 Apoi și-a spălat fața, a revenit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“
32 Pe el l-au servit separat, pe frații săi, separat, iar pe egiptenii care mâncau împreună cu el, separat, pentru că egiptenii nu puteau mânca cu evreii, aceasta fiind pentru ei o urâciune.
33 Frații săi s-au așezat înaintea lui, în ordinea vârstei, de la întâiul născut până la cel mai tânăr și se uitau unii la alții cu mirare.
34 Li s-a servit câte o porție de la masa lui Iosif, dar porția lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalți. Ei au băut și s-au bucurat împreună cu el.