11 Acest lucru l-a tulburat mult pe Avraam, pentru că-l avea în vedere pe fiul său.
12 Dar Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu fi tulburat din cauza băiatului și a sclavei tale; ascult-o pe Sara în tot ce îți spune, pentru că prin Isaac își va primi numele sămânța ta.
13 Cât despre fiul sclavei tale, îl voi face și pe el un neam, pentru că și el este urmașul tău.“
14 Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a luat niște pâine și un burduf cu apă și i le-a dat lui Agar, punându-i-le pe umăr; i-a dat și copilul și a izgonit-o. Ea a plecat și a rătăcit în pustia Beer-Șeba.
15 Când apa din burduf s-a terminat, Agar a pus copilul sub unul dintre tufișuri,
16 apoi s-a dus și a șezut singură mai departe, ca la o aruncătură de arc, pentru că se gândea: „Să nu văd moartea copilului.“ Șezând acolo, ea a început să plângă.
17 Dumnezeu a auzit glasul copilului, iar Îngerul lui Dumnezeu a strigat-o pe Agar din cer și i-a zis: „Ce se întâmplă, Agar? Nu te teme, pentru că Dumnezeu a auzit glasul băiatului din locul în care este.