42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Cel de Care se teme Isaac, n-ar fi fost cu mine, cu siguranță m-ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te-a mustrat azi noapte.
43 Laban i-a răspuns lui Iacov: Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii pe care ele i-au născut?
44 Haide să încheiem un legământ care să fie mărturie între mine și tine.
45 Astfel, Iacov a luat o piatră și a așezat-o în picioare.
46 Laban le-a zis rudelor sale: „Adunați niște pietre“; ei au adunat niște pietre, au făcut din ele o movilă și au mâncat pe ea.
47 Laban a numit-o Iegar-Sahaduta, iar Iacov a numit-o Galed.
48 Laban a zis: Această movilă este astăzi martoră între mine și tine. De aceea a fost numită Galed.