7 Iacov s-a înspăimântat foarte tare și era frământat; a împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, oile, vitele și cămilele,
8 gândindu-se că, dacă Esau va ataca una dintre tabere și o va nimici, cealaltă va putea scăpa.
9 Apoi Iacov s-a rugat: „ Doamne , Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi-ai spus: «Întoarce-te în țara ta, la rudele tale, pentru ca să te fac să prosperi»,
10 nu sunt vrednic de toată îndurarea și credincioșia pe care le-ai arătat față de slujitorul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere.
11 Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va omorî pe mine, pe mame și pe copii.
12 Totuși Tu ai promis: «Te voi face să prosperi și-ți voi face urmașii la fel de numeroși precum nisipul mării care nu poate fi numărat.»“
13 El a rămas acolo peste noapte și a pregătit din averea sa un dar pentru fratele său, Esau: