22 Fără vărsare de sânge! a continuat el. Aruncați-l în această fântână din pustie, fără să vă întindeți mâna asupra lui. Spunea aceasta pentru ca să-l scape din mâinile lor și să-l aducă înapoi la tatăl său.
23 Când Iosif a ajuns la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de tunica sa, de tunica decorată pe care o purta,
24 l-au luat și l-au aruncat într-o fântână; fântâna era goală, fără pic de apă în ea.
25 Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.
26 Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?
27 Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuși este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.
28 Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif afară din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.