25 Apoi s-au așezat să mănânce. Dintr-odată au observat apropiindu-se o caravană de-a ismaeliților venind din Ghilad și ducând în Egipt, pe cămilele lor, condimente, balsam și smirnă.
26 Iuda le-a zis fraților săi: „Ce câștigăm dacă ne omorâm fratele și-i ascundem sângele?
27 Haideți să-l vindem ismaeliților și să nu ne întindem mâna asupra lui, căci totuși este fratele nostru, carne din carnea noastră.“ Frații săi au fost de acord.
28 Când s-au apropiat negustorii midianiți, frații săi l-au scos pe Iosif afară din fântână și l-au vândut ismaeliților cu douăzeci de șecheli de argint. Aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Când Ruben s-a întors la fântână și a văzut că Iosif nu mai era acolo, și-a sfâșiat hainele.
30 Apoi s-a dus la frații săi și le-a zis: „Copilul a dispărut; ce mă fac?“
31 Dar ei au luat tunica lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat tunica în sânge.