7 Se făcea că eram la legatul snopilor pe câmp. Deodată, snopul meu s-a ridicat în picioare, iar snopii voștri s-au adunat în jurul lui și s-au plecat înaintea snopului meu.
8 Frații săi i-au răspuns: Doar nu vei domni tu peste noi?! Doar nu ne vei stăpâni tu?! Și l-au urât și mai mult din cauza viselor și a cuvintelor sale.
9 Iosif a mai avut un vis și l-a istorisit și pe acesta fraților săi: Am mai avut un vis, a spus el. Se făcea că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea.
10 Dar când le-a istorisit acest vis tatălui și fraților săi, tatăl său l-a mustrat zicându-i: Ce fel de vis este acesta pe care l-ai avut? Oare vom veni eu, mama ta și frații tăi ca să ne prosternăm înaintea ta?
11 Frații săi l-au invidiat, dar tatăl său a ținut minte acest vis.
12 Frații săi s-au dus să pască turma tatălui lor lângă Șehem.
13 Israel i-a zis lui Iosif: Știi că frații tăi pasc oile lângă Șehem. Vino, căci vreau să te trimit la ei. Sunt gata, a răspuns el.