17 Și i-a aruncat pe toți în temniță pentru trei zile.
18 A treia zi, Iosif le-a zis: Faceți acest lucru și veți trăi; eu mă tem de Dumnezeu.
19 Dacă sunteți oameni cinstiți, unul dintre voi să rămână aici în temniță, iar ceilalți mergeți, duceți grâne familiilor voastre înfometate
20 și aduceți-mi-l pe fratele vostru mai mic. Așa vor fi verificate cuvintele voastre și nu veți muri. Ei au făcut întocmai.
21 Și-au zis unul altuia: Cu siguranță plătim pedeapsa pentru ceea ce i-am făcut fratelui nostru, pentru că i-am văzut durerea sufletului când ne ruga pentru viața lui, dar nu l-am ascultat. De aceea a venit peste noi necazul acesta.
22 Ruben le-a răspuns: Nu v-am spus eu să nu păcătuiți împotriva băiatului? Dar nu m-ați ascultat. Acum trebuie să dăm socoteală de sângele lui.
23 Ei nu știau că Iosif îi înțelege, pentru că vorbea cu ei printr-un traducător.