25 Ei au pregătit darul pentru Iosif care urma să vină la prânz, pentru că au auzit că vor mânca acolo.
26 Când Iosif a venit acasă, ei i-au oferit darul pe care-l aduseseră în palat și s-au prosternat înaintea lui.
27 El i-a întrebat de sănătate și le-a zis: Este sănătos bătrânul vostru tată despre care mi-ați vorbit? Mai trăiește?
28 Ei i-au răspuns: Da, slujitorul tău, tatăl nostru, este sănătos! Mai trăiește! Apoi s-au plecat și i s-au închinat.
29 El l-a observat pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, și a întrebat: „Acesta este fratele vostru mai mic despre care mi-ați vorbit?“ Apoi a adăugat: „Dumnezeu să-ți dea har, fiule!“
30 Fiind foarte emoționat la vederea fratelui său, Iosif a ieșit în grabă și a căutat un loc unde să plângă. A intrat într-o cameră și a plâns acolo.
31 Apoi și-a spălat fața, a revenit și, stăpânindu-se, a poruncit: „Aduceți de mâncare!“