14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, și l-a adus în vistieria lui Faraon.
15 Când s-a terminat argintul din țara Egiptului și din Canaan, toți egiptenii au venit la Iosif și i-au zis: Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns: Dacă nu mai aveți argint, dați-mi turmele voastre și vă voi da pâine în schimbul lor.
17 Ei și-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite și măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor.
18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor și i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint și că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile și pământurile noastre.
19 De ce să murim noi și pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi și pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi și pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânță ca să trăim și să nu murim, iar țara să nu rămână pustie.“
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toți egiptenii și-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; și țara a ajuns a lui Faraon.