14 Dar Israel, încrucișându-și mâinile, și-a întins mâna dreaptă și a pus-o pe capul lui Efraim, care era mai mic, iar mâna stângă a pus-o pe capul lui Manase, deși el era întâiul născut.
15 El l-a binecuvântat pe Iosif și a zis: „Dumnezeul înaintea Căruia au umblat strămoșii mei, Avraam și Isaac, Dumnezeul Care a fost păstorul vieții mele până astăzi,
16 Îngerul Care m-a scăpat din fiecare necaz, să-i binecuvânteze pe acești băieți. Ei să fie numiți după numele meu și după numele strămoșilor mei, Avraam și Isaac, și să se înmulțească foarte mult pe pământ.“
17 Când Iosif a văzut că tatăl său și-a pus mâna dreaptă pe capul lui Efraim, nu i-a plăcut și a luat mâna tatălui său ca să o mute de pe capul lui Efraim pe capul lui Manase.
18 El i-a zis tatălui său: Nu așa, tată! Acesta este întâiul născut; pe capul lui pune-ți mâna dreaptă.
19 Dar tatăl său a refuzat și a răspuns: Știu, fiule, știu; și el va ajunge un popor, și el va fi mare. Totuși fratele său mai mic va fi mai mare decât el, iar urmașii lui vor ajunge o mulțime de neamuri.
20 Israel i-a binecuvântat în ziua aceea, zicând: „În numele tău va binecuvânta Israel și va zice: «Dumnezeu să te facă precum Efraim și Manase.»“ Astfel, el l-a pus pe Efraim înaintea lui Manase.