1 Atunci Iosif s-a aruncat pe fața tatălui său, a plâns și l-a sărutat.
2 Apoi le-a poruncit doctorilor aflați în slujba lui să-l îmbălsămeze pe tatăl său, Israel, iar aceștia au făcut întocmai.
3 Îmbălsămarea a durat patruzeci de zile, căci acesta era timpul necesar pentru îmbălsămare. Egiptenii l-au jelit șaptezeci de zile.
4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoință la voi, vorbiți-i lui Faraon astfel:
5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care și l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“
6 Faraon a răspuns: „Du-te și îngroapă-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri.“