4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif le-a zis celor de la curtea lui Faraon: „Dacă am găsit bunăvoință la voi, vorbiți-i lui Faraon astfel:
5 «Tatăl meu m-a pus să jur cerându-mi ca, atunci când va muri, să-l îngrop în mormântul pe care și l-a săpat în Canaan. De aceea dă-mi voie să mă duc să-l îngrop acolo pe tatăl meu, după care mă voi întoarce.»“
6 Faraon a răspuns: „Du-te și îngroapă-l pe tatăl tău, așa cum te-a pus să juri.“
7 Iosif s-a dus să-și îngroape tatăl și împreună cu el au mers toți slujitorii lui Faraon, sfetnicii săi și toți bătrânii țării Egiptului,
8 toată familia lui Iosif, frații săi și familia tatălui său. Doar copiii, turmele și cirezile lor au rămas în Goșen.
9 Împreună cu el au mers care și călăreți, formând o mulțime foarte mare.
10 Când au ajuns la Aria lui Atad, care se află dincolo de Iordan, au ținut acolo un bocet mare și solemn. Iosif a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său.