11 Porumbelul s-a întors la el seara, iar în cioc avea o frunză de măslin ruptă de curând. Noe și-a dat seama că apele de pe pământ scăzuseră.
12 A mai așteptat încă șapte zile, iar apoi a trimis din nou porumbelul, dar acesta nu s-a mai întors la el.
13 În anul șase sute unu al vieții lui Noe, în prima zi a lunii întâi, pământul era uscat. Noe a ridicat învelitoarea arcei și a văzut că pământul era uscat.
14 În a douăzeci și șaptea zi a lunii a doua, pământul era uscat de tot.
15 Atunci Dumnezeu i-a spus lui Noe:
16 „Ieși afară din arcă, tu, împreună cu soția ta, cu fiii tăi și cu soțiile acestora.
17 Scoate afară toate viețuitoarele care sunt cu tine – păsările, animalele, precum și toate animalele mici care mișună pe pământ– pentru ca ele să se răspândească pe pământ, să fie roditoare și să se înmulțească.“