1 După moartea lui Saul, David se întorsese de la înfrângerea amalekiților și se afla în Țiklag de două zile.
2 A treia zi a venit un bărbat din tabăra lui Saul, cu hainele sfâșiate și cu pământ pe cap. Când a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat.
3 – De unde vii? l-a întrebat David. – Am scăpat din tabăra israelită, i-a răspuns el.
4 – Spune-mi ce s-a întâmplat! i-a cerut David. – Oamenii au fugit de pe câmpul de luptă și mulți dintre ei au murit, a răspuns el. Saul și fiul său Ionatan au murit și ei.
5 – De unde știi că Saul și fiul său Ionatan au murit? l-a mai întrebat David pe tânărul care i-a adus veștile.
6 – S-a întâmplat să mă aflu pe muntele Ghilboa, a răspuns tânărul, unde l-am văzut pe Saul, sprijinit pe sulița sa, iar carele și călăreții îl ajungeau din urmă.
7 Când Saul s-a uitat în urmă și m-a văzut, m-a chemat, iar eu i-am răspuns: – Iată-mă!
8 – Cine ești? m-a întrebat el. – Sunt amalekit, i-am răspuns eu.
9 Atunci el mi-a zis: – Apropie-te de mine și ucide-mă pentru că sunt în agonia morții, cu toate că sunt încă în viață.
10 Așadar, m-am apropiat de el și l-am ucis deoarece știam că, odată rănit, nu va mai trăi. I-am luat apoi coroana de pe cap și brățara de la braț și le-am adus aici, stăpânului meu.
11 Atunci David și-a apucat hainele și le-a sfâșiat, iar toți bărbații care erau cu el au făcut același lucru.
12 Au bocit, au plâns și au postit până seara pentru Saul, pentru fiul său Ionatan, pentru oștirea Domnului și pentru Casa lui Israel, căci au murit de sabie.
13 Apoi David l-a întrebat pe tânărul care i-a adus veștile: – De unde ești? – Sunt fiul unui străin, un amalekit, i-a răspuns el.
14 Atunci David i-a zis: – Cum de nu ți-a fost frică să-ți ridici mâna și să ucizi pe unsul Domnului?
15 Apoi David l-a chemat pe unul dintre oamenii lui și i-a zis: – Apropie-te și doboară-l! El l-a lovit și acesta a murit.
16 David i-a zis: – Sângele tău să cadă asupra capului tău, căci gura ta a mărturisit împotriva ta când ai zis: „L-am ucis pe unsul Domnului.“
17 David a cântat această cântare de jale despre Saul și despre fiul acestuia Ionatan
18 și a poruncit ca cei din Iuda să învețe această Cântare a Arcului (ea se află scrisă în Cartea lui Iașar):
19 Gloria ta, Israele, zace ucisă pe înălțimile tale. Cum au căzut vitejii!
20 Nu faceți cunoscut acest lucru în Gat și nu-l vestiți pe străzile Așchelonului, ca nu cumva să se bucure fiicele filistenilor și să tresalte de bucurie fiicele celor necircumciși.
21 O, munți ai Ghilboei! Nici roua și nici ploaia să nu mai cadă peste voi! Nici câmpii să nu mai aveți care să dea roade pentru darurile de mâncare!Căci acolo au fost pângărite scuturile vitejilor, scutul lui Saul care nu va mai fi uns cu untdelemn.
22 De la sângele celor uciși, de la grăsimea vitejilor, săgeata lui Ionatan nu venea înapoi, iar sabia lui Saul nu se învârtea în gol.
23 Saul și Ionatan, care în viață s-au iubit și s-au plăcut, nici măcar în moarte n-au fost despărțiți. Erau mai iuți decât vulturii și mai puternici decât leii.
24 Voi, fiice ale lui Israel, plângeți-l pe Saul! Pe cel care vă îmbrăca în stacojiu și cu mult fast, pe cel care vă împodobea veșmintele cu ornamente de aur.
25 Cum au căzut vitejii în mijlocul luptei! Ionatan zace ucis pe înălțimile tale.
26 Sunt mâhnit din pricina ta, frate Ionatane! Mi-ai fost atât de drag! Dragostea ta pentru mine a fost minunată, mai minunată chiar decât dragostea femeilor.
27 Cum au căzut vitejii și cum au pierit armele!