1 După aceea, regele amoniților a murit, iar în locul lui a domnit fiul său, Hanun.
2 David a zis: „Voi da dovadă de loialitate față de Hanun, fiul lui Nahaș, tot așa cum și tatăl său a dat dovadă de loialitate față de mine.“ David și-a trimis slujitorii ca să-l mângâie sufletește pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în țara amoniților,
3 căpeteniile amonite i-au zis stăpânului lor, Hanun: „Chiar crezi că David dorește să-l cinstească pe tatăl tău, trimițându-ți acești oameni ca să te mângâie sufletește? David i-a trimis la tine pe slujitorii lui mai degrabă ca să cerceteze cetatea, să o iscodească și să o cucerească.“
4 Atunci Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, le-a ras bărbile pe jumătate, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, și le-a dat drumul.
5 Când David a fost înștiințat de acest lucru, a trimis să le spună bărbaților care fuseseră atât de mult umiliți: „Rămâneți în Ierihon până ce vă va crește din nou barba și apoi să vă întoarceți!“
6 Văzând că se făcuseră urâți lui David, amoniții au tocmit douăzeci de mii de pedestrași aramei din Bet-Rehob și din regatul arameu al Țobei, pe regele din Maaca cu o mie de luptători și încă douăsprezece mii de luptători dintre bărbații din Tob.
7 Când a auzit David acest lucru l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oștirea, numai războinici viteji.
8 Amoniții au ieșit din cetate și și-au ocupat pozițiile de luptă în fața porții, în timp ce arameii din Țoba și Rehob, luptătorii din Tob și cei din Maaca s-au așezat în câmp deschis.
9 Ioab a văzut că avea de luptat și în față și în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel și i-a mobilizat împotriva arameilor,
10 iar restul oștirii a pus-o sub comanda fratelui său Abișai, mobilizând-o împotriva amoniților.
11 Ioab i-a zis lui Abișai: „Dacă arameii mă copleșesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniții te copleșesc, voi veni eu în ajutorul tău.
12 Fii tare și îmbărbătează-te pentru poporul nostru și pentru cetățile Dumnezeului nostru și facă-se voia Domnului!“
13 Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oștirea lui, aceștia au fugit dinaintea lui.
14 Amoniții, văzând că arameii dau bir cu fugiții, au fugit și ei dinaintea lui Abișai și s-au retras în cetate. Atunci Ioab a oprit lupta și s-a întors la Ierusalim.
15 Văzând că au fost învinși de Israel, arameii și-au adunat toate forțele.
16 Hadad-Ezer a trimis după arameii de dincolo de râu și aceștia au venit la Helam, avându-l în fruntea lor pe Șobac, conducătorul oștirii lui Hadad-Ezer.
17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toți israeliții, a trecut Iordanul și a sosit la Helam. Arameii s-au așezat în poziție de luptă împotriva lui David și s-au încleștat în luptă.
18 Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor șapte sute de oameni care conduceau carele și patruzeci de mii de pedestrași. L-a rănit și pe Șobac, conducătorul oștirii lor, care a și murit acolo.
19 Văzând că au fost învinși de Israel, regii vasali lui Hadad-Ezer au făcut pace cu Israel și i s-au supus. Și arameilor le-a fost frică să-i mai ajute pe amoniți.