1 Domnul l-a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i-a zis: – Într-o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac.
2 Cel bogat avea un mare număr de oi și vite.
3 Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din cana lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fiică.
4 La omul bogat a venit un călător, dar el nu s-a îndurat să ia din oile și vitele lui pentru a-i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i-a pregătit-o celui care venise la el.
5 David s-a aprins foarte tare de mânie pe omul acela și i-a zis lui Natan: – Viu este Domnul că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte!
6 Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a săvârșit fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă.
7 Atunci Natan i-a zis: – Tu ești omul acela! Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: „Te-am uns rege peste Israel și te-am scăpat din mâna lui Saul.
8 Ți-am dat Casa stăpânului tău și ți-am pus în brațe soțiile stăpânului tău; ți-am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă toate acestea ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele.
9 De ce ai disprețuit Cuvântul Domnului și ai păcătuit împotriva Lui? L-ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat-o să-ți fie soție. L-ai ucis pe Urie cu sabia amoniților.
10 De aceea sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M-ai disprețuit și ai luat-o pe soția hititului Urie să-ți fie ție soție.“
11 Așa vorbește Domnul : „Voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile sub privirea ta și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei.
12 Tu ai lucrat în ascuns, însă eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“
13 David i-a zis lui Natan: – Am păcătuit împotriva Domnului. – Domnul ți-a iertat păcatul, i-a răspuns Natan, și nu vei muri.
14 Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut pe dușmanii Domnului să-L disprețuiască, copilul care ți s-a născut va muri.
15 Natan a plecat acasă, iar Domnul a lovit copilul pe care i-l născuse soția lui Urie lui David și s-a îmbolnăvit grav.
16 David s-a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit, apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea.
17 Sfetnicii palatului lui au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n-a vrut să mănânce cu ei.
18 În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut însă să-i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Când copilul trăia încă, îi vorbeam, dar el nu ne asculta. Cum să îndrăznim să-i spunem că a murit copilul? Și-ar face mai mult rău.“
19 David a observat că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i-a întrebat: – A murit copilul? – Da, a murit, i-au răspuns ei.
20 Atunci David s-a ridicat de la pământ, s-a spălat, s-a uns și și-a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa Domnului și s-a închinat. După aceea, întorcându-se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat.
21 Slujitorii săi l-au întrebat: – Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci?
22 David le-a răspuns: – Când trăia copilul posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate Domnul îmi va arăta îndurare și copilul va trăi.“
23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să-l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine.
24 David a mângâiat-o pe soția sa, Batșeba. A intrat la ea și ea a născut un fiu pe care l-au numit Solomon. Domnul îl iubea
25 și de aceea El a transmis prin profetul Natan mesaj să-l numească Iedidia, de dragul Domnului.
26 Între timp, Ioab a asediat Raba amoniților și a pus stăpânire pe cetatea regală.
27 Apoi a trimis mesageri la David să-i spună: „Am luptat împotriva Rabei și am pus stăpânire pe sursele de apă ale cetății.
28 Acum, strânge restul trupelor, asediază cetatea și cucerește-o, ca să n-o cuceresc eu și să primească numele meu.“
29 David a strâns întreaga oștire, s-a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit-o.
30 A luat de pe capul regelui lor coroana care cântărea un talant de aur și care era împodobită cu pietre prețioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă.
31 Pe locuitorii cetății i-a scos afară, i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i-a pus la făcut cărămizi. La fel a făcut el și cu celelalte cetăți amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oștire.