1 Ioab, fiul Țeruiei, și-a dat seama că regelui îi era dor de Absalom.
2 A trimis pe cineva la Tekoa și a adus de acolo o femeie înțeleaptă. I-a zis femeii: „Prefă-te că ești în doliu: îmbracă-te în haine de doliu și nu te unge cu ulei. Să arăți ca o femeie care de multă vreme jelește după un mort.
3 Așa să te duci la rege și să-i vorbești cum te voi învăța eu.“ Și Ioab i-a făcut cunoscut femeii ce avea de spus.
4 Când femeia din Tekoa a ajuns la rege, a căzut cu fața la pământ și i s-a închinat. Ea i-a zis: – Ajută-mă, o, rege.
5 – Ce necaz ai? a întrebat-o regele. – Sunt o femeie văduvă, i-a răspuns femeia. Soțul meu a murit.
6 Slujitoarea ta mai avea doi fii care, într-o zi, se băteau pe câmp și nu era nimeni acolo care să-i despartă, astfel că unul l-a lovit pe celălalt și l-a omorât.
7 Acum, tot clanul s-a ridicat împotriva slujitoarei tale, spunându-i: „Predă-ni-l pe cel care și-a ucis fratele, ca să-l omorâm, căci i-a luat viața fratelui său. Îl vom nimici și pe moștenitor!“ Ei vor stinge astfel singurul cărbune care mi-a mai rămas, lăsându-l pe soțul meu fără nume și fără moștenitor pe pământ.
8 Regele i-a răspuns femeii: – Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine.
9 – O, rege, stăpânul meu, i-a zis femeia din Tekoa regelui, asupra mea și asupra familiei tatălui meu să cadă vina. Iar regele și tronul său să rămână fără vină.
10 – Dacă cineva va vorbi împotriva ta, adu-l la mine și nu se va mai atinge de tine, i-a zis regele.
11 – Fie ca regele să-și aducă aminte de Domnul, Dumnezeul său, pentru ca să-l împiedice pe răzbunătorul sângelui să mărească prăpădul și să-mi ucidă fiul, l-a rugat femeia pe rege. – Viu este Domnul că nici un fir de păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ, i-a zis regele.
12 Atunci femeia i-a mai zis: – Dă voie, te rog, slujitoarei tale să-i spună ceva stăpânului meu, regele. – Vorbește! i-a zis regele.
13 – De ce ai plănuit un astfel de lucru împotriva poporului lui Dumnezeu? Pentru că, din însăși vorbele lui, regele se face vinovat neaducându-l înapoi pe cel pe care l-a izgonit.
14 În ceea ce ne privește, asemenea unor ape care cad pe pământ și nu se mai adună, așa vom muri cu toții. Dumnezeu însă nu ia viața, ci dimpotrivă, plănuiește căi prin care cel izgonit să se poată întoarce la El.
15 De aceea am venit să-i vorbesc stăpânului meu, regele, pentru că oamenii m-au înspăimântat. Slujitoarea ta și-a zis: „Să-i vorbesc regelui, poate el va îndeplini cererea slujitoarei sale.
16 Poate că regele o va asculta și o va scăpa pe slujitoarea sa de cei care vor s-o șteargă pe ea și pe fiul ei din moștenirea lui Dumnezeu.“
17 Acum, slujitoarea ta spune: „Fie să-mi aducă pace cuvintele stăpânului meu, regele! Căci stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu, știind să înțeleagă binele și răul. Fie ca Domnul , Dumnezeul tău, să fie cu tine!“
18 Regele i-a zis femeii: – Să nu-mi tăinuiești răspunsul la întrebarea pe care ți-o voi pune. – Să întrebe stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia.
19 – Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toate acestea? a întrebat-o regele. – Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit și tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte.
20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Stăpânul meu însă are o înțelepciune ca cea a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21 Regele i-a zis atunci lui Ioab: – Iată, vreau să fac lucrul acesta! Du-te deci și adu-l pe tânărul Absalom.
22 Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe rege. El a zis: – Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință la stăpânul său, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheșur și l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.
24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!“ Absalom s-a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era nici un om atât de vestit pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea nici un cusur în el.
26 Când își tundea părul – și-l tundea în fiecare an căci devenea prea greu să-l poarte – acesta cântărea două sute de șecheli, potrivit greutății regale.
27 Lui Absalom i s-au născut trei fii și o fiică, fiică al cărei nume era Tamar; aceasta era foarte frumoasă.
28 Absalom a locuit doi ani în Ierusalim fără să vadă fața regelui.
29 Apoi Absalom l-a chemat pe Ioab pentru a-l trimite la rege, însă acesta nu a vrut să vină. A trimis a doua oară după el, dar tot nu a vrut să vină.
30 Atunci Absalom le-a zis slujitorilor săi: „Ogorul lui Ioab este aproape de al meu și are semănat orz pe el. Mergeți și dați-i foc!“ Slujitorii săi au făcut întocmai cum le poruncise.
31 Aflând acest lucru, Ioab s-a dus acasă la Absalom și l-a întrebat: – De ce slujitorii tăi au dat foc ogorului meu?
32 – Pentru că nu ai venit când te-am chemat. Am vrut să te trimit la rege să-i spui: „De ce am venit din Gheșur? Nu ar fi fost mai bine pentru mine să fi rămas acolo?“ Doresc acum să văd fața regelui și dacă este vreo nelegiuire în mine, atunci să mă omoare.
33 Ioab s-a dus la rege și i-a spus lucrul acesta. Atunci regele l-a chemat la el pe Absalom. Acesta a venit la rege și i s-a închinat cu fața la pământ. Regele l-a sărutat pe Absalom.