1 Timpul a trecut. Absalom, fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar, de care s-a îndrăgostit Amnon, fiul lui David.
2 Amnon era atât de chinuit din această cauză, încât s-a îmbolnăvit tânjind după sora sa Tamar; căci ea era fecioară și-i venea greu lui Amnon să-i facă ceva.
3 Amnon avea un prieten, pe Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David. Ionadab acesta era un om foarte șiret.
4 L-a întrebat pe Amnon: – De ce tu, fiul regelui, arăți tot mai slăbit cu fiecare dimineață ce trece? Nu vrei să-mi spui? – Sunt îndrăgostit de Tamar, sora fratelui meu Absalom, i-a răspuns Amnon.
5 – Culcă-te în patul tău, i-a zis Ionadab, și prefă-te că ești bolnav. Când tatăl tău va veni să te vadă, să-i spui: „Să vină, te rog, sora mea Tamar și să-mi dea să mănânc ceva; să-mi prepare mâncarea sub privirea mea ca s-o pot vedea și să pot mânca din mâna ei.“
6 Amnon s-a culcat și s-a prefăcut bolnav. Regele a venit să-l vadă, iar Amnon i-a zis: – Să vină, te rog, sora mea, Tamar, să-mi coacă două turte sub privirea mea și să mănânc din mâna ei.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Du-te, te rog, acasă la fratele tău Amnon și gătește-i ceva de mâncare.“
8 Tamar s-a dus acasă la fratele său Amnon, pe care l-a găsit culcat. A luat niște aluat, l-a frământat, a făcut turtele sub privirea lui și apoi le-a copt.
9 După aceea, a luat tigaia și l-a servit, însă Amnon n-a vrut să mănânce. El a zis: – Toată lumea să iasă afară! Și toți slujitorii au ieșit afară.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: – Adu mâncarea în dormitor pentru ca să pot mânca din mâna ta. Tamar a luat turtele pe care le făcuse și le-a adus fratelui său Amnon în dormitor.
11 Când ea s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, el a apucat-o strâns și i-a zis: – Soro, vino și culcă-te cu mine!
12 – Nu, frate, nu mă necinsti! i-a răspuns Tamar. Nu săvârși ticăloșia aceasta, căci un asemenea lucru nu este îngăduit în Israel.
13 Unde mă voi duce cu rușinea mea? Iar tu vei fi socotit drept un ticălos în Israel. Vorbește, te rog, cu regele și el nu mă va opri să fiu a ta.
14 El însă n-a vrut s-o asculte și, fiind mai puternic decât ea, a necinstit-o culcându-se cu ea.
15 După aceea, Amnon a urât-o foarte tare pe Tamar, ura aceasta fiind chiar mai mare decât iubirea pe care o avusese pentru ea. Amnon i-a zis: – Scoală-te și pleacă!
16 – Nu! i-a zis ea. Alungându-mă, faci un rău și mai mare decât cel pe care l-ai făcut deja. Amnon însă n-a vrut s-o asculte
17 și, chemându-l pe tânărul care-l slujea, i-a zis: – Scoateți-o afară pe femeia aceasta și închideți ușa după ea!
18 Slujitorul său a făcut întocmai cum i se poruncise. Tamar purta o tunică decorată, căci cu astfel de veșminte se îmbrăcau fiicele regelui care erau fecioare.
19 Fiind izgonită, ea și-a presărat cenușă pe cap, și-a sfâșiat roba decorată pe care o purta, și-a pus mâinile pe cap și a plecat țipând.
20 Absalom, fratele ei, a întrebat-o: „Fratele tău Amnon a fost cu tine? Acum, sora mea, taci și nu fi mâhnită pentru ceea ce s-a întâmplat, căci este fratele tău.“ Și Tamar, îndurerată, a rămas în casa fratelui său Absalom.
21 Când regele David a auzit ce s-a întâmplat s-a mâniat foarte tare.
22 Absalom nu a mai vorbit deloc cu Amnon, dar Absalom îl ura pe Amnon pentru că acesta o necinstise pe sora sa, Tamar.
23 Doi ani mai târziu, Absalom își tundea oile la Baal-Hațor, lângă hotarul cu Efraim. Și Absalom i-a invitat pe toți fiii regelui.
24 S-a dus la rege și i-a zis: – Iată, slujitorul tău își tunde oile. Te rog, să vină regele cu slujitorii lui la slujitorul tău!
25 Dar regele i-a zis lui Absalom: – Nu, fiule, nu vom veni toți, ca să nu fim o povară pentru tine. Deși Absalom a stăruit de el, regele n-a vrut să meargă, însă l-a binecuvântat.
26 Atunci Absalom i-a zis: – Dă-i voie, te rog, măcar fratelui meu Amnon să vină cu noi. – De ce să vină tocmai Amnon cu tine? l-a întrebat regele.
27 Absalom însă a stăruit de el, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el.
28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l ucideți. Nu vă fie teamă! Oare nu eu v-am poruncit acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“
29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea că Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe nici unul dintre ei.
31 Auzind acestea, regele s-a sculat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ; slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate.
32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora acestuia, pe Tamar.
33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“
34 Între timp, Absalom a fugit. La un moment dat, străjerul și-a ridicat privirea și a zărit venind pe drumul dinspre apus, coborând muntele, o ceată mare de oameni.
35 Atunci Ionadab i-a zis regelui: „Iată că sosesc fiii regelui; s-a întâmplat întocmai cum a spus slujitorul tău.“
36 Nu a terminat bine de vorbit că au și sosit fiii regelui. Ei au început să plângă în hohote, iar regele împreună cu slujitorii săi au început și ei să plângă foarte tare.
37 Absalom a fugit și s-a dus la Talmai, fiul lui Amihud, regele Gheșurului, iar regele David plângea după fiul său în fiecare zi.
38 După ce Absalom a fugit și a ajuns în Gheșur, a rămas acolo trei ani.
39 Regele David a încetat să-l mai urmărească pe Absalom deoarece se împăcase cu gândul că Amnon a murit.