1 Pe vremea lui David a fost o foamete timp de trei ani la rând. David L-a întrebat pe Domnul și Domnul i-a zis: „Din cauza lui Saul și a Casei lui sângeroase a venit această foamete, deoarece i-a ucis pe ghivoniți.“
2 Regele i-a chemat pe ghivoniți ca să le vorbească. (Ghivoniții nu erau israeliți; ei erau o rămășiță a amoriților. Israeliții le-au jurat că-i vor cruța, însă Saul, în râvna lui pentru Israel și Iuda, a încercat să-i nimicească).
3 David i-a întrebat pe ghivoniți: – Ce ar trebui să fac pentru voi? Cum aș putea să fac ispășire ca să binecuvântați moștenirea Domnului?
4 – Nu vrem nici argint, nici aur de la Saul și de la familia sa, i-au răspuns ghivoniții. De asemenea, nu este treaba noastră să omorâm pe cineva din Israel. – Voi face ceea ce-mi cereți, le-a zis regele.
5 Atunci ei i-au zis regelui: – Fiindcă omul acesta ne-a distrus și-și pusese în gând să ne nimicească ca să dispărem de pe întreg teritoriul lui Israel,
6 să ni se dea șapte bărbați dintre fiii lui ca să-i spânzurăm înaintea Domnului , în Ghiva lui Saul, alesul Domnului . – Bine, le-a răspuns regele, vi-i voi da.
7 Regele, din pricina jurământului făcut înaintea Domnului între el și Ionatan, fiul lui Saul, l-a cruțat însă pe Mefiboșet, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul.
8 I-a luat pe Armoni și pe Mefiboșet, cei doi fii pe care i-i născuse lui Saul Rițpa, fiica lui Aia, împreună cu cei cinci fii pe care i-i născuse Merab, fiica lui Saul, lui Adriel, fiul lui Barzilai meholatitul,
9 și i-a dat în mâinile ghivoniților. Aceștia i-au spânzurat înaintea Domnului , pe un deal. Toți cei șapte au murit împreună, fiind uciși în primele zile ale seceratului, la începutul seceratului orzului.
10 Rițpa, fiica lui Aia, a luat un sac și l-a întins sub ea pe o stâncă. De la începutul seceratului și până când a început să cadă ploaia peste trupuri, ea le-a păzit în timpul zilei de păsările văzduhului și în timpul nopții de animalele sălbatice.
11 Spunându-i-se lui David ce făcea Rițpa, fiica lui Aia, țiitoarea lui Saul,
12 acesta s-a dus și a adus osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan de la locuitorii Iabeș-Ghiladului (aceștia le furaseră din piața din Bet-Șan, unde le puseseră filistenii în ziua când l-au ucis pe Saul la Ghilboa).
13 A adus de acolo osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan și au fost adunate, de asemenea, și rămășițele celor care tocmai fuseseră spânzurați.
14 Au înmormântat osemintele lui Saul și ale fiului său Ionatan în teritoriul lui Beniamin, la Țela, în mormântul tatălui său, Chiș. Și au făcut tot ce poruncise regele. În urma acestor fapte, Dumnezeu a răspuns rugăciunilor făcute pentru țară.
15 Între filisteni și Israel a avut loc o nouă bătălie, iar David a pornit la luptă împotriva filistenilor, împreună cu oamenii săi. David însă a obosit.
16 Ișbi-Benob, unul dintre urmașii lui Rafa, care avea o suliță cu un vârf de bronz în greutate de trei sute de șecheli și care era încins cu o sabie nouă, și-a pus în gând să-l omoare pe David.
17 În ajutorul lui David a venit însă Abișai, fiul Țeruiei, care l-a lovit pe filistean și l-a ucis. Atunci oamenii lui David i-au jurat spunându-i: „Nu vei mai merge împreună cu noi la război pentru ca să nu stingi lumina lui Israel.“
18 După aceea, o altă bătălie împotriva filistenilor a avut loc la Gob. Cu acest prilej, hușatitul Sibecai l-a ucis pe Saf, unul dintre urmașii lui Rafa.
19 În timpul unei alte lupte cu filistenii la Gob, Elhanan, fiul betleemitului Iaare-Oreghim, l-a ucis pe Goliat ghititul, care avea o suliță al cărei mâner era ca sulul unui țesător.
20 S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaș, care avea câte șase degete la ambele mâini și la ambele picioare – douăzeci și patru în total. Și acesta se trăgea din Rafa.
21 El a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Șimea, fratele lui David, l-a ucis.
22 Aceștia patru i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost uciși de David și de slujitorii săi.