27 Absalom însă a stăruit de el, astfel că regele l-a trimis pe Amnon, împreună cu toți ceilalți fii ai săi, să meargă cu el.
28 Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Așteptați până când inima lui Amnon se va înveseli de vin și când vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», atunci să-l ucideți. Nu vă fie teamă! Oare nu eu v-am poruncit acest lucru? Fiți tari și arătați-vă vitejia!“
29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon întocmai cum le poruncise stăpânul lor. Atunci ceilalți fii ai regelui au încălecat fiecare pe catârul lui și au fugit.
30 În timp ce veneau ei spre palat, regelui i-a sosit vestea că Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui, nelăsând în viață pe nici unul dintre ei.
31 Auzind acestea, regele s-a sculat, și-a sfâșiat hainele și s-a culcat la pământ; slujitorii săi stăteau în picioare, având și ei hainele sfâșiate.
32 Ionadab, fiul lui Șimea, fratele lui David, i-a spus însă regelui: „Să nu se gândească stăpânul meu că toți tinerii, fiii regelui, au fost uciși; numai Amnon a murit. Acest lucru a fost plănuit de către Absalom încă din ziua în care Amnon a necinstit-o pe sora acestuia, pe Tamar.
33 De aceea să nu pună la inimă stăpânul meu, regele, zvonul că toți fiii regelui au murit, pentru că doar Amnon a murit.“