19 – Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toate acestea? a întrebat-o regele. – Viu este sufletul tău, o, rege, stăpânul meu, că nimeni nu se poate abate nici la dreapta nici la stânga de la tot ceea ce a zis stăpânul meu, regele, i-a răspuns femeia. Într-adevăr, slujitorul tău, Ioab, mi-a poruncit și tot el a pus în gura slujitoarei tale toate aceste cuvinte.
20 Slujitorul tău, Ioab, a făcut acest lucru pentru a schimba situația. Stăpânul meu însă are o înțelepciune ca cea a unui înger al lui Dumnezeu, cunoscând tot ce se petrece în țară.
21 Regele i-a zis atunci lui Ioab: – Iată, vreau să fac lucrul acesta! Du-te deci și adu-l pe tânărul Absalom.
22 Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și l-a binecuvântat pe rege. El a zis: – Astăzi slujitorul tău știe că a găsit bunăvoință la stăpânul său, regele, fiindcă regele a făcut după cuvântul slujitorului său.
23 Ioab s-a ridicat, a plecat la Gheșur și l-a adus înapoi pe Absalom la Ierusalim.
24 Dar regele a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă fața!“ Absalom s-a întors astfel acasă la el și nu a văzut fața regelui.
25 În tot Israelul nu era nici un om atât de vestit pentru frumusețea lui, așa cum era Absalom. Din creștetul capului și până la talpa piciorului nu se găsea nici un cusur în el.